Despre ro-haiku
februarie 23, 2016 în Arhivă de Cristina Ștefan
O intrare impetuoasă( a se citi agresivă) în Lira21, soldată cu cererea domnului CT Atanasiu de a-i șterge contul, foarte supărat că în Lira21 se practica o formă românească a haiku-ului. Azi antologiile de haiku se intitulează RO_KU, fără măcar a aminti cine a instituit forma respectivă în literatura română…după contestări agresive pe atunci, acum se practică pe scară largă metafora în haiku. Membrii Lirei21 scriu haiku, iau premii, cred că sunt printre favoriții acestui gen la ora actuală.
Stimate domnule Corneliu Traian Atanasiu- |
Răspuns la rohaiku |
Urmare a afirmaţiei dvs. cum că: „Ce înţeleg eu prin rohaiku? Este un haiku ruşinat, botezat eufemistic ca să nu-i spui franc ratat. O struţo-cămilă. O invenţie verbală pentru a crea un gen închipuit şi a da un premiu de consolare unor încercări nereuşite. Tot aşa fac şi cei care se declară maeştrii haiku-ului la noi şi, aplicînd grila de reguli coloportată băbeşte, exclud din empireul haiku-ului încercările care le încalcă numindu-le (cu un dispreţ abia ascuns) micropoeme sau tristihuri.”Mă văd silită să vă răspund nu în termenii dvs ci cu argumentele care mi-au determinat invenţia denumirii contestată cam agresiv şi nepoliticos de către dvs.Rohaiku, formă a poemului în 17 silabe, similară cu cea a clasicului haiku nipon de structură 5-7-5 silabe, text minimalist de idee lirică succint conceputăÎn literatura română, teoria literară a trasat sporadic acest segment liric, el dezvoltându-se în ultimii ani pe internet, fără a avea o bază solidă, didactică, atestată, exemplificată, normatizata, sau fără a fi luată în serios de critica literară elitistă, fiind încadrată doar la experimente asimililabile, imitative. Se scrie haiku în jdemii de site-uri ,iar de cand cu blogomania, cele 17 silabe au devenit modalitate de comunicare şi socializare. Se scrie haiku despre zarzavatul din piaţă până la şoarecele din cămară. Teoria găsită pe internet e aceeaşi la diverşi autori, amatori sau nu, dar în orice caz lipsită de profesionalism. De exemplu, acest text este preluat în foarte multe surse cu pretenţii auctoriale. “ Haiku este un gen de poezie cu forma fixa, traditional japoneza, (limba japoneza fiind o limba silabica), alcatuita din 17 silabe repartizate pe 3 “versuri” formate din 5, 7, 5 silabe. Sau găseşti cărţi editate de diversi haijini, membri ai societăţilor diverse de poezie niponă, şi găseşti chiar şi poeme cibernetice, făcute de calculator cu asistare literară.”- preluare de pe internet Găsim: “Haiku-ul este acea scriitura care fara a ramane ferma la o simpla si banala observatie, reuseste prin simplitatea impinsa la limita extrema sa sugereze emotia, starea de spirit a momentului fara a invada intr-un mod decisiv, ci manifestandu-se numai si numai intr-un impuls care uneste in acelasi moment Universul exterior cu cel interior intr-o perfecta armonie, fara a stabili primatul niciuneia, ci numai reunind totul in …17 silabe!“, scrie anA-olimpiA, intr-o scrisoare deschisa adresata cu mult dor, prietenilor constanteni “intru haiku”.”- preluare de pe internet Şi exemplele ar putea continua pentru că la cea mai simpla căutare pe google apar mii de rezultate. Cu toate această avalanşă, critica românească tace în faţa acestui, să-i zicem, stil literar, sau mai inspirat spus, adaptarea acestui stil literar în literatura română. Cert este că a căpătat mii de fani între care trebuie recunoscuţi autori de mesteşug, dar şi de cunoaştere studiată a culturii nipone. S-ar putea continua cu mii de exemple dar nu în aceasta notă critică se află argumentaţia mea. Ci în considerente de ordin teoretic şi istoric literar: – Unde se predă materia poeziei haiku ? Niciunde în învăţământul actual românesc. – Istoriile literare ale marilor critici Călinescu, Lovinescu, pe cea contemporană a domnului Alex Ştefanescu nu am parcurs-o, în alte dicţionare ale poeţilor sau scriitorilor români, poezia niponă nu este menţionată ca fiind curent, fracţiune, activitate ale cenaclurilor celebre. Şi totuşi această îndeletnicire literară există şi cucereşte preocuparea multor scriitori. Internetul a făcut posibilă ataşarea unei fotografii de stampă japoneză, câteva acorduri de muzică orientală, cele trei versuri scrise colorat şi actul artistic japonez e gata de distribuire internetistă. Astfel am ajuns la Lira21 şi la extraordinara mea impertinenţă de a inova în rohaiku poezia niponă clasică. DE CE HAIKU PE LIRA21? 1. Pentru că sunt câţiva membri care par interesaţi de acest gen. DE CE NU DORESC CA PE LIRA21 SĂ FACEM DOAR HAIKU 1. Ca un scriitor să aibă pretenţia că scrie haiku veritabil îi vor trebui ani de studii literare şi istorice, sau de însuşire a culturii milenare japoneze, una total diferită prin precepte religioase şi spiritualitate de cea românească. Cultura şi estetica noastră s-au format între cultura occidentală( Călinescu spunea că suntem avizi în preluarea occidentalismului) şi cea de sorginte slavonă, ortodoxismul stându-i ca temelie. 4. De fapt asta am şi susţinut prin introducerea noţiunii de Rohaiku, o adaptare la limbajul literar românesc a celor 17 silabe, ca viziune si transmitere de mesaj poetic. 5. Nu cred că agresivitatea cu care aţi catalogat rohaiku-ul ca “ratat” are argumentaţie teoretică niponă ci îmi pare un refuz de orgoliu, pentru că vă pot da mii de exemple pe net de rohaiku câştigătoare de premii, care nici pe departe nu respectă normele clasicului haiku japonez. Concluzia mea: Ceea ce dezavuaţi dvs, d-le Atanasiu, şi numiţi “tristihuri” sau “poeme ratate”, eu încurajez ca exerciţiu liric de condensare a ideii poetice fiind evaluate pe Lira21 după criterii lirice didactic româneşte concepute. Dau doar două exemple dar aş putea continua cu zeci de exemple de texte minimaliste de artă în cenaclu. Rohaiku- Ana Maria Gîbu perdea de raze- flori şi lumină şi iată, cu respect, şi încercările mele timide în rohaiku, catalogate de critică ca idei lirice bine concepute. Stări de haiku Îmi dorm tăcerea În noapte eu scriu Compun liliac. Azi sunt bolnavă Sting inorogul. Cocorii zboară. Culorile-n alb. Vifor pe gânduri Tu eşti departe. Aşadar conchid, deschiderea mea către acest stil literar este francă, dar cu condiţia manifestă de a nu i se impune, de a nu se jigni scriitorii, fiind un stil literar în prefacere, adaptare, dezbatere, inovare. Cu stima Cristina Ştefan(ada chifor) Aşa ar fi trebuit să închei dar revin cu Haiku-ul celebru al lui Nichita Stănescu, neomodernist, exemplu de adaptare la lirica românească de elită a unui haiku “iluminat” clasic japonez. HAIKU de NICHITA STĂNESCU întunecând întunericul *** Să luăm aminte! Nota: evident că bibliografia exemplificată este una subiectivă, ea putând fi oricând adăugită. |
Postat de:Cristina Ştefan | Categoria: Critica literara La data: 2010-09-04 08:48:57 | Numar de comentarii: 3 | |
|
||||
|
||||
|
||||
163 Figure 1 where to buy priligy in malaysia