Deschid lumi  şi mă înclin  la cei ce fac  cerneala

să se întindă discret printre coloanele stinse

cu gândul că azi nu  plouă  nu   ninge,

chipuri  cu rânjetul sculptat  în os

nu mi-au înţeles cuvintele întortocheate,

mirosul de creier ars îmi taie din echilibrul

sforii întinse pentru  o clipă am crezut că s-a activat

spondiloza cervicală, pe care o port cu mine

ca pe o comoară ascunsă  între omoplaţi

de când medicul  mi-a recomandat

să mă împrietenesc cu durerea, cu măştile mai greu,

mă străduiesc, fac exerciţii de înţelepciune

să le înţeleg  căutările, lumea nu-i aşa simplă

aşa am crezut  în imaginaţia mea bolnavă.

Firele  nevăzute ale lucrurilor se învârt

şi scot fuioare ale neputinţei,

tăcerea  a rămas o necunoscută

din ecuaţia singurătăţii ,

îmi dezvolt imunitatea sufletească

căutând  prin haosul din noi

ziua de azi şi cea de mâine.