Mama
iunie 3, 2017 în Texte in cenaclu de Andrei Lacramioara
Azi își strigă fii rătăciți
prin lumea-întreagă,
lacrima își face drum
printr-un colț de cataractă
și o lasă să se usuce
în artroza mânilor,
ca să-şi liniştească dorul
de început și de sfârșit.
Tatăl e o cruce-n
cimitirul fără nume
între cer și îngeri
parcă nu mai este loc
au rămas în prag copiii nenăscuți
plouă, plouă,
vine iarăşi un potop.
fara acel caci de la final…plouă, plouă, mai vine un potop.ne ferim de explicativ in poezia moderna…frumos,Lacramioara!
Mulţumesc pentru comentariu. Voi renunţa la căci.