Nu ştiu dacă ţi-a mai sărutat cineva

îndărătul genunchiului,

trecătoare pe tocuri înalte prin privirea mea.

Fusta verii cu maci roşii îţi răcoreşte mersul –

părul liber cârlionţat peste umerii goi,

mirosul îmbietor de tinereţe,

de femeie tânără, cu genunchi sprinţari

şi coapse care se ating  nonşalant şi sfidător.

Notă muzicală pe portativul unei melodii de dorinţă,

nescrisă şi totuşi, auzită de mai multe singurătăţi decât există cu adevărat.

Lunecare a vâslei în întunecarea  roditoare a patimii.

Nu ştiu dacă te pot opri o clipă,

cât ar durea, cât ar dura

lipirea buzelor mele pe pielea fină,

netulburată

din spatele genunchiului tău prin care curg

neostoite,

obsesiile tale.

Tu, trecătoarea unei amieze

deja apuse.