“eRam”- Ramona Roman-

Din cărțile iubirii

Volumul de debut în poezie al Ramonei Roman sosește cu începutul acestei veri, aidoma ploilor laolaltă cu soarele arzător, tinerește, decis, după perioada lui de incubare în lumea literară. Ramona Roman activează de câțiva ani în Lira21, este un membru activ al Serilor Literare de la Atelier, a publicat în reviste de profil și a citit poezia sa în cenacluri. “eRam” este un volum așteptat, este timpul propice să-l citim!
Un titlu romantic, care include prescurtarea numelui autoarei, redus la un simbol puternic literar, ramul, cuvântul semnificând viața, ereditatea, eminescianismul (râul, ramul), un cuvânt de o sonorizare poetică de excepție. eRam” poate fi verb la timpul trecut deci un existențial indubitabil sau la prezent, este ram, e ram, un ram din rădăcină cum spuneam într-o poezie bătrână…Dar tinerețea Ramonei Roman se distinge în fiecare poem al acestui volum ales pentru debutul său liric.
eRam și azi: “la poalele muntelui crud de-atâta verde/ privind cum îi flutură frunzele-n vânt/
prinse-n clame din coajă de stejar/sunt și azi acolo/ ”

Poezia Ramonei vine din timpul de azi, tulburat, decadent, măcinat de conflicte, lipsit de armonie și etică, vine din revolta împotriva anormalității și poezia pare să poată iniția purificarea, curățirea și scoaterea la lumină a ceea ce rămâne intact în sufletele oamenilor.
Praf: “mă lepăd de cuvânt/și tac/ cos cu ață albă/ găurile/ din pledurile îmbâcsite/ de atâtea/ nefapte/ e mult praf/ în ceștile voastre/”…Este o viziune realistă asupra acestor vremuri și deseori verficarea capătă nu numai accent de pamflet dar și de manifest viu.
Ipocriții: “Știți?/M-am săturat de hoți de buzunare/De fufe proaste smăcuite cu pomade
De scârbe, de gagii cretini si făr’ de carte/ I-aș condamna pe toți la moarte! ”
Poezia erotică face pondere în volumul de față, Ramona descoperindu-se în confesiuni pline de romantism…și nu unul desuet, nu unul calofil, ci în metafore moderne, inedite, un reper care dă încredere în perspectiva sa poetică. Universul liric aici este muzical, delicat cu iubirea, declarativ ritmat în poeme, unele cu rimă, altele în vers alb.

Suntem: “Ești Raiul meu în flăcări/Ești miezul nopții mele/ Mi-adii pe piele lacrimi/ Când nopțile ți-s grele/ Și-mi ningi pe sâni șuvoaie,/ De calde licăriri/ Din tainice răvașe./
Și le rescriem parcă/ La ceas de seară mut/.”

Discursul devine declamativ și în căutarea paradisului pierdut, autoarea metaforizează meditativ, dând impresia de manierizare a discursului ca în poezia Până în creștet:
“…am fost în paradis/ și nu erai acasă/ revin desigur astă –seară/ îmi pun pe umeri/
steaua noastră/ și-n păr/ îmi prind nemărginirea/”.
Un ton intimist face farmecul poeziei Ramonei, ton pe care îl glisează pe o imaginație adeseori mistică, parafrazând mito-poetic dar cumulându-i ludicul juvenil.
Te urăsc angelic: “Și te urăsc angelic și-s sătulă/ Să te iubesc doar decodându-ți labirintul./
Dar te urăsc iubindu-te simfonic/ Când amândoi vom fi un”noi”retoric!/ ”

Concluziv, poetica psihologului Ramona Roman își deschide drumul scris, rescriidu-și viziunea și atitudinea lirică, sub două semne literare: spontaneitate și acuratețe a exprimărilor. Călătoria sa poetică și publicistică abia a început dar își afirmă clar menirea!
am să rescriu: “mi-e gândul călător!/mi-s pașii siguri, pe umeri/ port povara ta din vremuri/
am să rescriu cărțile iubirii/”
Cred că e un drum bun și un start bun iar noi, prietenii, îi suntem cititori fideli și opinenți sinceri Ramonei Roman, în cărțile iubirii care vor veni.

Cristina Ștefan