Veronica Pavel Lerner- Oameni pe care i-am cunoscut

Un scriitor, un prieten de dincolo de ocean, de care mă leagă începuturile Cenaclului Lira21 și susținerea acestui proiect în modul necondiționat de distanțe, de situație materială, ( a se citi finanțare), de imensul obstacol al invidiei, de și mai marele obstacol al ținerii talentelor tinere pe raftul de jos al criticii literare, Veronica Pavel Lerner este unul din fondatorii Cenaclului Lira21, activ și azi, și activă pe multe rețele de literatură. Stilul “cap limpede dar blând” o caracterizează și povestea acestei cărți a început în acest stil de scriitură de acum câțiva ani. De altfel, în carte, autoarea relatează istoricul acestui volum așteptat și-i mulțumesc că nu mi-a uitat susțínerea. Ar fi fost o pierdere pentru istoria literaturii, pentru biografiile unor mari oameni de cultură români pe care i-a cunoscut acest om de cultură, la rândul său, căci Veronica Pavel Lerner a trăit într-un mediu cultural elevat, a primit o educație de persoană erudită fiind fiica Ameliei Pavel, critic și istoric de artă și sora profesorului Toma Pavel, specialist în literatura comparată și istoria filozofiei la Universitatea din Chicago.

Biografia autoarei demonstrează un om dăruit literelor (este autorul în 5 volume de proză scurtă și poezii) dar duce și o activitate jurnalistică susținută în Toronto- Canada, unde domiciliază din 1982 (redactor la Observatorul de Toronto, colaborator la publicații din SUA Canada, România, jurnalist acreditat pentru TIFF, ș.a.).

Volumul Oameni pe care i-am cunoscut, editat la Vatra Veche (Nicolae Băciuț scrie admirativ, laudativ despre carte), cuprinde 31 de articole memorialistice cu  oameni de cultură pe care Veronica Pavel Lerner i-a cunoscut în casa copilăriei sale.

Câteva nume relevante care să ne ducă în trecutul cultural românesc:

Nicolae Steinhardt, Mircea Șeptilici, Theodor Balan, Ileana Predescu, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Lucian, Octavian Sava, Octav Pancu Iași, Teodor Mazilu, Matei Călinescu, Iosif Sava, Dan Grigore, Ana Blandiana, Andrei Pleșu, ș. a.

Nicolae Steinhardt, a fost unul din prietenii familiei Pavel și povestirea Veronicăi ne relevează un chip fericit, exaltat, al monahului așa cum nu ni-l imaginam în viața civilă.

”Prietenia dintre părinții mei și  Nicu Steinhardt a fost foarte strânsă și așa am avut ocazia să-l cunosc de cînd eram copil. Uneori era invitat la noi la masă. De cum intra, pătrundea în casă bucurie și exuberanță. Avea întotdeauna  o carte în mână.”

Această bucurie a întâlnirii cu oameni dragi din copilărie transmite întregii cărți un ton cald, nostalgic, fiecare articol fiind amintire păstrată cu grijă, ordonată, fotografiată și așezată în fraze simple, filmice, un fel de procedeu arhivar îngrijit cu sentimente bune.

Despre Matei Călinescu:

”Păstrez pentru Matei, nu numai admirația literară, dar și amintirea unei tandre prietenii. A fost un om bun și generos, frământat  de aceleași întrebări fără răspuns din mintea oricărui om pe care viața l-a îndreptat dincolo de limba lui natală, cea în care a văzut primele flori, a făcut prima declarație de dragoste…”

Memorialistica Veronicăi Pavel Lerner nu are pretenția de a reda documente din viețile personalităților prezentate dar obține un efect documentaristic privind propria viață, ca om de cultură trăind între oameni de cultură. Este o carte apolitică, o carte lipsită de comentarii tendențioase sau interpretabile, o carte a culturii și nu a sistemului din care vin amintirile, ceea ce poate fi un exemplu al literaturii memorialistice de după 1989.

Dacă viața trăită cu cultura de mână aduce fericire, entuziasm, aduce romantismul unui Medeleni bucureștean și el  poate fi redat în memorii scrise cu recunoștință acelui mediu ambiant, atunci cartea Veronicăi Pavel nu este o simplă carte de amintiri din România ci devine și film documentar cu exponent la sentimentul de apartenență românească. În acest corolar stă unitatea stilistică a volumului.

Portretistica unor personalități din varii domenii artistice  (muzica, pictură, literatură, teatru) este doar un termen al unei expresii literare mai ample, este baza expunerii,de fapt, a unei lumi în mic, a unei familii de erudiți ai secolului XX, din Bucureștii artistici.

Cartea Veronicăi Pavel Lerner, Oameni pe care i-am cunoscut, aduce lectorului dar și literaturii nota de optimism cultural atât de rar în ultimii ani!

Cristina Ștefan, oct 2015, Bacău