O zi și o noapte/ergo sum
septembrie 12, 2017 în Poezie de Ana Urma
Răsfoim împreună atlasul
în căutarea celui mai frumos loc de pe pământ
visăm cu ochii deschiși înroșind un oraș printre dune
în bagajul cu haine ușoare mai punem o carte
un ghid în franceză și o hartă cu vechi minarete
la fel însemnate cu roșu, repetăm în berberă
salut, mulțumesc, pâine, apă
trecem medine pe jos
ușor amețiți de preaplinul poveștii cu derviși rotitori
pe tăișuri de săbii, cu tălpile arse de părelnice oase
și așchii fierbinți, serbări, execuții și daruri regale
coloniști din istorii citite cândva rătăcind via
memoria
ocolim bazarul, vânzătorii de aur și perle, la docuri
privim îndărat șiraguri de vase legănate de vânt
imense jucării cu pânzele strânse, mirat căutai
sub hajibul albastru ca marea mărul alb înflorit
în deșert, briza dezgolea doar brățări zornăind
peste glezne, arsurile zilei pe tălpi și
pașii
ne-ndreaptă spre piața imensă, mușuroiul fantastic
ca și noi o mulțime de oameni conduși de arome
scorțișoară, tarhon și vanilii, sosuri, tajine, curry
strălucind în apus de parcă la oră de vârf cineva
înadins răsturnat-a taraba cu mirodenii a lumii
scamatorii cu păsări dresate maimuțe și lei
pe cufere de aur îmblânzitorii de șerpi cu flaute
măiastre se-ntrec în spectacol, tânguinde acorduri
apusul fierbinte și dansul frenetic pe cărbunii aprinși
nepăsător doar soarele șofran alunecă spre ape
aure roșiatice învăluie nostalgic minaretele zvelte
la ceasul sfânt al rugăciunii se-ating în glasuri depărtări
muiezinii cu sârg rostesc adhanul, doi străini rătăciți
în lumea chemărilor cântate când o mare de oameni în rugă
sărută pământul cum cerul în dune nisipul fierbinte
ergo sum
bate lăuntric un clopot în perete de suflet
ergo sum
dincolo de spațiu și timp cu mulțimea deodată
îmi chem dumnezeul pe pământul străin, repetat de cinci ori
într-o noapte și-o zi, degete de răcoare îmi trec peste frunte
broboanele blând ca și roua deșertului pe-o coroană de spini
lin sanctuarul nopții pânzele-și destramă, o treaptă încă una
și umbrele prelungi adevărate bolgii ne însoțesc fidele
ademeniți de vraja răsăritului pe marea de nisip refacem
neuitării firul cu jurăminte noi, promitem altor zboruri
aceleași regăsiri, din larg revin corăbii pline, aromitoare
semințele mirării cresc hoinare zbătându-se sub pleoape
sub tâmple și în piept …înmugurind pe rând
مرحبا، شكرا لك، والخبز والماء*
*salut, mulțumesc, pâine, apă
Comentarii recente