poem despre tata
noiembrie 15, 2017 în Poezie de George Gitlan
azi-noapte ca prin vis
mi s-a părut c-aud țipătul unei salvări
și cum se sparge liniștea
în mii de cioburi crestând adânc
în carne întunericul
ți se pare (mi-am spus) liniștindu-mi teama
dimineată când m-am trezit
cineva mi-l furase în somn
pe tata
mai târziu umbla prin curte de parcă
nimic nu s-ar fi întâmplat
și toate cuvintele mele l-ar fi îmbrățișat
brațele mi se scurtaseră de frică
s-au agățat strâns de umbra lui
vrând parcă să nu-l mai slăbească
niciodată în viața asta
Tulburator prin emotia transmisa de la suflet la suflet!
multumesc, Tania!!!
Sărbători fericite!!!
Multumesc!
Multumesc, Sorin!
La multi ani!!!
George, emotionant poem