În seara asta vreau să împart

singurătatea cu tine,
e vară s-au copt pepenii,

singurătatea

s-a copt şi ea ,

curge zeama cleioasă
printre degetele mele,
pot da fiecăruia câte o felie să guste

şi să se strâmbe
ca atunci când iau sirop de tuse copiii bolnavi,
licoarea asta vindecă trupul,

sunt vieşi nimeni

nu crede acest lucru.
mă uit în oglindă,

ştiu că mă minte  în fiecare zi,
nu-mi plac minciunile.

Singurătatea e fidelă vine mereu
o aud, o simt, e la uşă, totdeauna sub o altă înfăţişare,
în noaptea asta s-a deghizat în bufniţă.

Stă pe terasă
sfioasă îmi împrumută

un colţ din singurătatea ei.

Poezie din volumul  Anotimpuri Invizibile apărut în 2017 la Editura Neuma