dimineața de azi îmi aburește fereastra

cu vedere spre Soare

îmi reduce lumea la o aglomerare de lucruri

fără contur

la o pictură naivă în tempera

din care culorile se scurg

se îmbrățișează frivol unele cu altele

este o combinație ireală de alb și roșu

ostilă ochiului

conturul corpului tău se pierde în cromatica mistică

a cearșafului

care-ți acoperă lipsa

și care nu mai are nevoie de explicații

azi sufletul meu este prins între ghețurile opace ale minții

nu vreau să mă gândesc la ceva rău

totul este atât de neclar

de ambiguu

încât nu mă mai miră nimic

nici măcar chipul tău nedeslușit

fantomatic

din dosul ferestrei

n-ai să mai apuci știrile de la cinci

cu pedofili și decese în trafic

e prea târziu și pentru făcut dragoste

de recitit legile Justiției

mai bine hai să dormim o sută de ani

într-un vis…