De profundis

ianuarie 30, 2018 în Poezie de Aurel Contu

5/5 (1)

 câteodată Soarele nostru plânge

ai putea crede că stropii de ploaie

sunt lacrimi

nu poți să nu te întrebi

de ce ar plânge Soarele

sau Dumnezeu

nu poți de asemeni

să găsești răspunsuri

la întrebarea aceasta

aici

pe planeta Pământ

singur loc în care trăiesc oameni

în  Cosmos există și alte forme de viață

care însă n-au inimi

suflete

și care nu deosebesc o picătură de ploaie

de o lacrimă

de aceea cred că Dumnezeu ne iubește mai mult

suntem unici  fiindcă știm să plângem

n-ai să găsești nicăieri în Universul acesta potrivnic

o ființă care să plângă

să-și facă semnul crucii smerit

să întâmpine în fiecare dimineață infinitul

ca pe-o iubită

uimit

și cu lacrimi în ochi…

Note