Strângea viața cu dinții – de Aurel Conțu

februarie 1, 2018 în Poezie de Aurel Contu

lumina gâlgâia din Soare ca dintr-o rană

deschisă

umblam pe străzi ca miopii

ultima stea se-nfundase în cer ca-ntr-o

clisă

iar viaţa scruta înainte orizontul cu ochii

 

cadavrul răspândea-n capela aceea un aer

solemn

părea că strânge viaţa cu dinţii

treceam prin faţa-i cu chipuri de lemn

şi făceam câte-o cruce pe ruinile minţii

 

afară lumina zilei se-mbrăcase-n purpuri

era fierbinte

fierbinte

ca focul

nu mai erau locuri destule-n morminte

alţii ne luaseră locul…

Note