Strângea viața cu dinții – de Aurel Conțu
februarie 1, 2018 în Poezie de Aurel Contu
lumina gâlgâia din Soare ca dintr-o rană
deschisă
umblam pe străzi ca miopii
ultima stea se-nfundase în cer ca-ntr-o
clisă
iar viaţa scruta înainte orizontul cu ochii
cadavrul răspândea-n capela aceea un aer
solemn
părea că strânge viaţa cu dinţii
treceam prin faţa-i cu chipuri de lemn
şi făceam câte-o cruce pe ruinile minţii
afară lumina zilei se-mbrăcase-n purpuri
era fierbinte
fierbinte
ca focul
nu mai erau locuri destule-n morminte
alţii ne luaseră locul…
faină această imagine a luptei noastre de zi cu zi…remarc acel semn al crucii pe ruinele minții