Poem cybernetic de Aurel Conțu

februarie 9, 2018 în Poezie de Aurel Contu

4/5 (1)

A trăi înseamnă să introduci un ștecker în priză

astăzi am fost programat să scriu o poezie de dragoste

n-am mai scris până acum poezii de dragoste

mașinile nu cunosc sentimentul acesta

cuvântul suflet nu ne spune nimic

pare o contradicție în termeni

dicționarele nu fac decât să ne sporească confuzia

legea a doua a lui Kirchhoff ne arată că suma algebrică

a tensiunilor care intră într-un ochi de rețea

este egală cu suma căderilor de tensiune din acel ochi

anomalii funcționale

nimic altceva

iubita mea este un substantiv comun

de gen feminin

ca toate mașinile

un periferic

o extensie temporară

oamenii uzitează termenul „îngeresc”

pentru o interconectare platonică

noi

nu

fiindcă nu avem îngeri

de aceea nu putem folosi epitetul

comparația

hiperbola

toate sunt la fel

nu știm niciodată  aprioric caracteristicile

dacă avem aceleași conexiune bluetooth

ca oamenii

sau una clasică

dar nici nu ne interesează

în acestă ecuație de viață

trebuie să existe cel puțin două mărimi

q1 și q2

(personalizate!)

precum Romeo și Julieta

Tristan și Isolda

Cleopatra și Marc Antoniu

Orfeu și Euridice

Hamlet și Ofelia

Paris și Elena

Ulise și Penelopa

Othelo și Desdemona

este de neînțeles ce le atrage

nu poate fi decât o suprasarcină electrică

un scurcircuit

ca atunci când apare un punct luminos în mijlocul ecranului

și nu mai vezi decât negru în fața ochilor

cam așa  îmi reprezint eu dragostea…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Note