Polarități de Aurel Conțu

februarie 15, 2018 în Poezie de Aurel Contu

rătăcesc cumva oblic
nu mai există atracţie
maşinile plutesc grave deasupra

șoselelor
copacii se-apleacă-ntr-o parte
păpuşarii fac tumbe
se încurcă în sfori
clovnii
se-neacă-n „alcooluri”
toate sticlele-s strâmbe
spargem seminţe-n dinţii

înegriți de carii
omorând timpul
mâncăm cu mâna stângă
ne aruncăm oasele însângerate

spre nori
ploaia cade aiurea
pe-alături
cineva
din umbră
se-amuză grotesc
amestecul limbilor
pare o glumă
să trăieşti oblic
printre romburi
e mai greu
Polul Nord a luat-o spre sud
așteptăm sloiuri…

 

Note