Ecouri de Aurel Conțu
februarie 24, 2018 în Poezie de Aurel Contu
într-o zi te redescoperi
în aceeași zvâcnire irațională… de pleoapă
restrâns dramatic în timp
comprimat
redus la un cadru pe o peliculă fotosensibilă
cu milioane de cadre
un negativ care se autodevelopează în cea mai obscură cameră
a minții
a Eului
despre care nu știu mare lucru
dar care răbufnește adesea de unde nu te-aștepți
din cel mai crunt întuneric
răscolind printre lucruri intime
printre tabuuri
femeia mea este mai presus de orice critică
îi spun
la fel viața mea
iar tu n-ai cum să te prefaci că nu știi
să te eschivezi
ești parte din ecuație
nu-ți lipsește decât dreptul de veto
care oricum nu-ți profită la nimic
ești doar o copie
salvată în desktopul memoriei mele
nu poți trăi în locul meu
viața este o mea
suntem deja prea mulți pe această stinghie…
Comentarii recente