Învolburări

în fiecare dimineață ne trezim speriați
învăluiți de o neliniște viscerală
metafizică
ne uităm îndelung în oglindă
și ne-ntrebăm dacă mai suntem noi
dacă nu ne-au invadat atlanții
strămoșii ancestrali
primitivii
migratorii
pitiți în noi
cu toate instinctele lor caprofage
care sunt și ale noastre
și care răbufnesc adesea în noi
estompând milenii de civilizație
de umanitate
dezvăluindu-ne adevărata față
cine s-ar fi gândi că Venus din Milo
ținea în brațul stâng
dispărut
o oglindă?
doar zeii…