Neîmpliniri, de Aurel Conțu

martie 30, 2018 în Poezie de Aurel Contu

3/5 (1)

tremur în inima-mi înmugurită
acum la sfârșit de Marte
îmi simt tot mai alunecoase cărările gândului
zăpada îmi îngheață frunzele zilelor
degetele dimineții
cu care amestec cuvintele acestea încremenite
ca niște sloiuri
cum de-am putut fi atât de imprudent
mă întreb
să mă las ispitit de stihiile iernii
de cântecul îngeresc al fulgilor de nea
și să mă transform într-un țurțure
la streșina inimii tale
din care picur
aud crivățul bătând în sufletul tău arctic
unde pare să se fi așezat o iarnă veșnică
și iar mă întreb ce caut acolo
printre urși grizzly și meduze nemuritoare*
care nu înbătrânesc niciodată
și care redevevin pui
ori de câte ori simt răsuflarea de gheață a morții…

* meduze din specia turritopsis nutricola, care nu au moarte biologică.
Când ajung la maturitate redevin pui și reîncep un nou ciclul al vieții, fără sfârșit…

Note