„Născut viu”, de Aurel Conțu

aprilie 3, 2018 în Poezie de Aurel Contu


”Eu, fiinţă vie, naturală, vie în viaţă, cu suflet, trup, carne, oase, nume propriu steusantis, om, privat. Îmi pun amprenta de la degetul mare de viu ale mâinilor stânga şi dreapta cu sângele meu de viu ca şi mărturie a ceea ce declar pe propria-mi răspundere.”

Pământul acesta a fost lăsat moștenire
primului om
pe nume Adam
după cum știi
acesta l-a dat mai departe
cu limbă de moarte
urmașilor săi
născuți vii

Fusese un acord verbal
și mai degrabă
tacit
în schimbul izgonirii din cer
Dumnezeu îi oferise lui Adam
un drept viager
pe-această bucată de infinit

„Suveranii” se plâng
că Statul
(această creație infernală
inventată de Diavol
prin spate!)
administrează Pământul
fără o bază legală
și reduce omul la un număr
înscris într-o bază de date

Venirea pe lume
nu poartă acordul copilului viu
nu poartă acordul de nume
de stare civilă
fiind
până la urmă
un act samavolnic
o„ preluare” ostilă

De aceea omul
născutul viu
cu trup și suflet
se plânge
își revendică viața de altădată
furată
și semnează pe aceasta
(pe care n-o recunoaște!)
fără nicio picătură de sânge…

Note