Destin la pătrat (sonet), Aurel Conțu

mai 7, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Omul se prăbușise de pe picioare-n noroi
căldura toridă de-afară-l răpuse.
Cineva sunase-ntre timp la unu unu doi
și-o salvare sosise cu sirenele puse

Asistenta trecuse în fugă pe zebră
și-l întorse cu fața în sus pe targa de fier,
omul însă nu răspunse la nicio manevră,
sugerând că deja se instalase în cer

De la Starea civilă venise primul raport,
pe om îl chema Recheșan, după tată,
și-n registrele vremii figura… mort!

La morgă te primește o singură dată,
le spuse asistenta gâfâind de efort.
Aruncați-l, naibii , în mare, că pute în cort!

Note