Azi,  la Colegiul Tehnic “Petru Poni” din Roman-Neamț, a avut loc festivitatea de premiere a Concursului Regional de Creație Lirică “Dor de poezie”, ediția a XVIII-a. Aflat sub egida Ministerului Educației Naționale, Inspectoratul Școlar Județean Neamț, Colegiul Tehnic “Petru Poni”, Primăria Municipiului Roman și Biblioteca Municipală “G.R. Melidon”, evenimentul a fost organizat și îndrumat de un colectiv de profesori ai colegiului având ca invitați personalități din instituțiile orașului, scriitori, elevi. 

S-au acordat premii binemeritate, juriul fiind alcătuit din scriitori, membri ai Filialei USR Bacău: Cristina Emanuela Dascălu, Dumitru Brăneanu, Cristina Ștefan, Ioan Prăjișteanu și directorul Bibliotecii Municipale, Cristina  Panaite.

Toate creațiile lirice care au concurat au fost însumate într-o plachetă de versuri, cu prezentarea prof. dr. Gheorghe Brânzei: “Intru în lumea Dorului de poezie bucuros că, la împlinirea celor 16 ani, am învățat că valoarea nu așteaptă numărul edițiilor.”

Felicitări organizatorilor, premianților, participanților!

Tinerii premianți:

Trei premii I

-Cecan Gheorghe- Bălți- poezia Non-inducții

-Costea Mircea-Darius- Alba Iulia- poezia Epistola diavolului către neamuri

-Mîrza Andreea Elena-Ploiești- poezia Poem fără vârstă

Trei premii II

-Airinei Teodor, Târgu-Neamț, poezia Orbul Cupidon și copacii înfloriți

-Moroșanu Andreea Aurelia, Târgu Neamț, poezia Poet și poezie…

-Roiu Bianca, Roman, Memorii

Trei premii III

-Sardaru Elena, Roman, poezia Raiul Pierdut

-Stoian Ionuț, Roznov, poezia Crucea

-Găinaru George Sebastian, Galați, poezia Străin

S-au acordat 3 mențiuni și 21 de premii speciale.

Premiul Lira21 a mers la o fetiță din Câmpina…Bunea Teodora, clasa a X-a. Deși nepremiată de colegii din juriu, eu am apreciat-o mult. Dovedește lirism, căutare de sine poetic, exprimare modernă, densitate…Îi transmit aici felicitări, încurajări, cu speranța ca Premiul Lira 21, să-i ajungă la Câmpina.

Alternativ

Și te întrebi vreodată,
De ce fiecare vers ți-l dedici
O feblețe egoistă
Repetitiv și obsesiv,
Sperând că motivul frământării
Se va epuiza…
Totul pare difuz
N-ai dreptul ceresc
Să vezi mai departe de alb și negru
De a întreba
Ce alții nu îndrăznesc
Să gândească
Dar tu scrii neîncetat,
Deși sub semnul fatalității aflat
O să mă pitesc după metafore codate
Undeva după coloanele arhitecturii firii
Ca nimeni să nu le dezlege
Ca nimeni să nu ajungă
La adevărată mea ființă
Constrânsa să trăiască sub umbră de foaie
Constrânsa la voce de stilou.
Un ritual repetitiv
În care scriu despre mine
Pentru că deși sunt dat dispărut
Mă cunosc cel mai bine.