Col(r) CONSTANTIN ZAVATI LA 95 DE ANI

iulie 6, 2018 în Revista de Cristina Ștefan

Col(r) CONSTANTIN ZAVATI LA 95 DE ANI

S-a  născut pe 7 iulie 1923 în Bacău și colonelul în rezervă Constantin Zavati este, încă, un scriitor prolific al Bacăului. Deunăzi l-am vizitat și m-a surprins plăcut vivacitatea cu care mi-a arătat și dăruit cele mai recente volume ale domniei sale: “Satul copilăriei mele”, Ed. Docucenter, 2018 și ”Memoriile unui pensionar în perioada de tranziție”, Ed, Singur, 2017.

Ambele volume sunt istorii fotografiate, cărțile fiind bogat ilustrate cu fotografii de epocă, adevărate documente de cultură ale orașului Bacău. Din 2015 când a debutat cu volumul Memoriile unui ofițer de artilerie, Editura Ateneul Scriitorilor, 2015, a mai publicat volumele:

  • Coincidențe, ed. Singur, 2015
  • Memoriile unui ofițer de artilerie, reeditat la editura Tritonic, București
  • Memorii din copilăria mea, editura Singur, 2015
  • Memoriile unui profesor de chimie îm comunism, editura Singur, 2016

Șase volume ilustrate, amintiri, reflecții, istorii ale familiei Zavati, dar și ale orașului Bacău și ale satelor județului de care este legat prin rudenie autorul. Scrise dinamic, cu un anume fler didactic, expunerile au darul de a ne trimite în timpuri apuse, cu farmecul lor inconfundabil, interbelic , al târgului nostru precum și tradițiile rurale de atunci.

Aleg din ultimul volum tipărit, „Satul copilăriei mele”, ultimul capitol al cărții: „De-atâtea ori am trecut pe lângă casa VASILE ALECSANDRI”; este o reconstituire și a spațiului în care își ducea traiul această clădire, azi controversată, dar și dovada implicării profesorului Zavati în prezentul nostru cultural:

…iar la două case mai încolo era casa Dr. General Dumitru Badiu. Zilnic treceam de două ori pe lângă aceasta, înainte și înapoi de la liceu. ( despre o școală primară evreiască aflată lângă Casa Alecsandri- spune autorul).  Nu mai vedeam pe nimeni în grădină. Primăvara și vara , când ferestrele erau deschise, auzeam elevii repetând în cor în limba ebraică. Îmi dau seama acum, că în realitate treceam pe lângă o casă celebră, Casa Vasile Alecsandri. (…)

În ultimul timp, am aflat că se află într-o stare de degradare și că s-a pornit o adevărată cruciadă pentru salverea  și transformarea ei într-un lăcaș de cultură. Mă alătur și eu celor care au pornit această bătălie. Voi fi și eu fericit să știu că  Alecsandri e din nou acasă.”

Cu bucurie reiau ce spuneam în 2015, la recenzarea volumului de debut;

Constantin Zavati este un om împlinit şi mulţumit de viaţă. Conchide exemplar:

„Sper să-mi menţin sănătatea cât mai mult. Mă bucur de orice clipă ca pe vremea când am fost copil. Viaţa are părţi frumoase dacă ştii să le apreciezi. (…) pe lângă muncă serioasă a fost şi devotamentul faţă de Patrie.”

Memorialul de faţă, deloc al durerii, a avut o echipă bună de realizare în scurt timp, date fiind documentele şi amintirile profesorului păstrate intacte, adaugându-se memorialisticii de război, din păcate, puţin studiată şi promovată. Pe lângă valoarea documentaristică, lectura acestei cărţi este o lecţie despre demnitatea vieţii.”

Îi dorim La mulți ani! Sănătate deplină și noi realizări în ale scrisului memorialistic!

Cristina Ștefan, 6 iulie 2018

 

Note