M-aş face val, să rătăcesc în trupul tău de alge,

Să prind conturul unui nor, lumina când se sparge,

Să te-ntâlnesc, Poseidon, prin lumea de meduze,

Să mai sărut, din când în când, zăpezile pe buze,

Să port pe umerii-mi de stea făclia de amurguri,

Să-mi scutur tălpile de-azur prin sate ori prin burguri,

Să mă-nveşmânt în borangic, a cerului mireasă,

Atunci când ploaia de safir din palma-i mă apasă.

Şi rătăcind ca un viking prin colburile Terrei,

Să împletesc din unda mea poeme efemerei;

Ca un miraj m-aş întrupa la glezna unui munte,

Să limpezesc tăcut poieni şi foşnete cărunte.

M-aş face val, dar un tărâm din mine nu mă lasă,

Pe continentul din fonem, de-acum mă simt acasă…