Ne-am întâlnit cu G. MOSARI, într-un loc plin de farmec trist la Bacău, Cimitirul Evreiesc, așa cu flori și cărți, cu mesaje de la prieteni evrei din Israel. Eram un grup ad-hoc, după câteva telefoane date, de dl Calistrat Costin nici nu știam că va veni, dar prezența sa mi-a confirmat iar că Mosari este un scriitor îndrăgit, care rămâne în inimile celor care l-au întâlnit,  după cum Bacăul  rămâne în inima scriitorului Mosari ca oraș natal, neuitat vreodată. Aici sunt părinții dragi, în Bacău și-a petrecut copilăria și tinerețea, aici au fost prietenii și mai sunt.

Nu am de gând să folosesc formule complicate ci spun de-a dreptul că întâlnirile cu Mosari și doamna Rica, soția sa, sunt pentru mine bombe cu neutroni sentimentali, îi iubesc, așa cum îmi iubesc rădăcinile neamului, copilăria, orașul meu natal, prieteniile cu copiii evrei, mulți, amintirile cu familiile lor de Purim, de Hanuka, plecările lor în Israel, la care plângeam de fiecare dată și așteptam să se reîntoarcă acasă. Este un sentiment de atunci pe care generația mea îl cunoaște bine, mai ales băcăuanii, noi am trăit împreună  frumos, în respect și dragoste. Marcu, Leibovici, Rodman, Berinștein, Aizicovici, Mendelovici, Shwaitzer,  Aaron, nume dispărute din cartea de telefoane a Bacăului în anii ’60-’70,  dar niciodată din memoria celor care i-au cunoscut. Apoi am citit o carte dăruită de dl. Mosari, “O Viață în întrebări și răspunsuri” în care am regăsit acea lume dispărută, frumoasă, în care am copilărit eu, pe strada mea cu evrei români, la școala mea cu copii evrei, la sărbătorile fie ele creștine cu ouă roșii și cozonac, sau mozaice cu prăjituri și fructe uscate delicioase. Se făceau astfel de daruri între prieteni și vecini, de altfel, azi ar fi neînțeles, nu-i așa? Azi violența comportamentului între oameni a devenit concept iar expresia “buna înțelegere dintre popoare” a devenit limbaj de lemn, utopic și ridicol.

“O viață în întrebări și răspunsuri”, apărută la Editura Tracus Arte, 2016, este un dialog- interviu între G.Mosari și Răzvan Voncu și dincolo de profesionalismul întrebărilor și discreția și modestia răspunsurilor, eu am găsit, pe tot parcursul poveștii de viață, poezia acelei lumi frumoase din orășelul nostru liniștit, prietenos, cu aerul său bacovian, dar și plin de umor sănătos.

Răzvan Voncu:

“L-am cunoscut pe Mosari, prin intermediul cărților sale, prin 2004, (…) Lectura lor mi-a dezvăluit un umorist de cea mai bună extracție evreo-română, adică având ochiul ager al lui Cilibi Moise și urechea fină a lui Caragiale.”

Întrebările lui Răzvan Voncu au mereu un substrat istoric, poate chiar politic, o dorință evidentă de a creiona secolul, sistemul, în care a trăit Mosari la Bacău, având în vedere că este născut în timpul războiului, în anul în care “fascismul a ajuns la putere în Germania” , dar și mai târziu, despre activitatea sa culturală și administrativă printre edilii băcăuani de atunci.

“La Bacău erau foarte mulți evrei care trăiau bine cu românii. Personal, am văzut războiul prin ochi de copil, și am înțeles că Hitler este dușmanul evreilor. De aceea, după obiceiul timpului, i-am scris numele pe pământ ca să moară. ”

Tot în Capitolul Copilăria și adolescența găsim relatări din istoria orașului care acum doar prin povestiri mai pot fi rememorate:

R.V.: Cum arăta viața cotidiană în Bacău, înainte de venirea comunismului? Cum percepeai tu multiculturalismul și frumoasa coexistență româno- evreiască? Există o “Cale Văcărești” a lui Mosari?

G.M.: “Calea Văcărești” a Bacăului, era Strada Leca, unde locuiau mulți evrei, unele familii de pe această stradă fiind chiar renumite. Sinagoga la care am învățat patru ani era pe Strada Leca, așa că eu cunoșteam bine strada și oamenii ei. Nu am auzit niciodată de conflicte evrei-români. În special pe această stradă evreiască, nici măcar în timpul războiului.

Sau în capitolul Tinerețea viitorului globe- trotter:

G.M.: Eu nu pot spune la fel ca Bacovia: liceul, cimitirul tinereții mele. Am avut, la actualul liceu “Ferdinand“, profesori renumiți…În liceu n-am auzit niciodată, de la nimeni, cuvinte rasiste, eram cu adevărat prieteni. Până și colegii care o făceau pe “tinerii comuniști“  erau de treabă. Liceul de Băieți nr. 1- cum se numea pe vremea mea- era un liceu renumit, pe care l-am revăzut, peste ani, sub numele “Ferdinand I“, el a însemnat pentru mine ani de frumusețe.

Mosari este român get beget, la fel, băcăuan, cu un acut simț al locului natal, deschis și activ în literatura de limbă română scrisă în Israel. Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, cu mulți scriitori renumiți, face ca literatura contemporană în limba română scrisă în Israel, să fie elaborată și susținută de multe reviste, edituri, evenimente, cel mai recent la care a participat președintele ei, G. Mosari, fiind la București, în luna iunie, BOOKFEST, unde Israelul a fost invitat de onoare.

Mosari este așteptat cu dragoste de prieteni și cititori la Bacău, farmecul său discret, cumpătarea, înțelepciunea fiind atracții de necontestat în comunicarea devenită tradiție cu scriitorul îndrăgit. Mosari nu folosește niciodată expresii tari pentru a afirma lucruri importante, un anume firesc îl face atât de ușor de citit și de aprobat, ori asta ține de calități de scriitor indubitabile. Chiar dragostea de țară, care pentru unii a devenit vetustă sau dintr-un univers mort, demagogic, în expresia lui Mosari devine floare la rever, elegantă și de nerefuzat:

“România nu o poate scoate nimeni din inima celor care s-au născut pe plaiurile Carpaților. Întâmplător, evreii născuți în România, datorită evenimentelor istorice din secolul XX, au putut emigra în țara lor și atunci  a apărut iubirea pentru țara naționană. Nimeni nu poate anula una din aceste două iubiri…”

“O Viață în întrebări și răspunsuri”, un dialog între scriitorii Răzvan Voncu și G. Mosari este o carte document, nu numai biografică, pentru datele istorice reale cuprinse din problematici sociale și  naționale sensibile dar și pentru valoarea literară din “scrierile Mosari”, a culturalismului promovat în Țara Sfântă, expuse limpede pe parcursul celor 80 de întrebări și răspunsuri. Citim expresia netă a prezentului culturii române, a literaturii în limba română, care nu au emigrat, sunt  acasă în Israel.

Cristina Ștefan, iulie 2016

G. Mosari s-a născut la Bacău. A absolvit Facultatea de Drept la Iaşi. În România a fost consilier juridic principal la combinatul textil din fosta regiune Bacău, până în 1977 când a emigrat în Israel. În Israel este avocat şi notar cu birou independen Scrieri În România – a colaborat […]

G. Mosari s-a născut la Bacău. A absolvit Facultatea de Drept la Iaşi. În România a fost consilier juridic principal la combinatul textil din fosta regiune Bacău, până în 1977 când a emigrat în Israel. În Israel este avocat şi notar cu birou independen Scrieri În România – a colaborat la ziare şi reviste din fosta regiune Bacău, cu rubrici permanente: ziarul „Steagul roşu”, revista „Plaiurile Bistriţei” şi la publicaţiile Casei de Cultură. Lucrări independente: „Volei pe meleaguri băcăuane” „În numele balonului rotund” „Ţara cere” – scenetă În Israel: Cărţi: Povestiri de buzunar: „Capul calendar”, 1994, „Lumea pe dos” – 1996, „Salutări de departe”- 2000, „Luna pe pământ” – 2001 Tablete: „Cutia cu tablete” – 2002, „Vorbe în pustiu”- 2003, „Tablete internaţionale” – 2010, „Eu sunt cel mai bun” – 2011.