Fantezii cu Mişu – de Luminiţa Zaharia
Când i-am făcut Luminiţei Zaharia propunerea de a scrie proză satirică, nu mi-a trecut prin minte că voi deveni personaj de povestire, dar acum deţin flatarea unui loc sigur în panteonul prozei scurte, gen literar de perspectivă tinerească.
Şi nu-i numai atât! Se adaugă participarea mea la epopeea lui Mişu, un erou din clasa Ulise, trecut şi prin furcile caudine ale poetei Sanda Nicucie. Mişu este o superputere de metamorfozare de la un secol la altul, de la o artă la alta, un factotum scriitoricesc.
Mişu va avea cont de facebook în curând şi pagină elaborată de wiki. Cartea Fantezii cu Mişu, este deja o analiză ludică a acestui erou mitologic, făcută în detaliu psihologic, locativ, sentimental, relaţional, cu tot ce cere procedura managerierii unei personalităţi de asemenea anvergură. Eu mă opresc la punctele slabe ale lui Mişu, bărbatul Mişu, inspiratoarea muză a Luminiţei- punctele tari au fost deja analizate de critici literari-.
Câteva schiţe de portret:

-pentru a-i face faţă complexităţii personalităţii energetice inepuizante a lui Mişu, naratorul este nevoit să-şi bage degetele în priza electrică, iar Mişu nu reacţionează întru salvare – iată egoismul acestui personaj.
-„de la o vreme am impresia că nu prea mai guşti glumele mele‖ – spune povestitoarea, asta derivă dintr-o acută lipsă a simţului umorului – ceea ce duce la rupturi iminente în această sensibilă relaţie.
-autoarea îi dedică versuri pe mai multe pagini, ori Mişu nu reacţionează, sau, poate, adevărul îi creează disfuncţii sentimentale.
„Mişu era un băiat frumuşel
Privirea lui lasciv-misterioasă
Avea ceva din Kafka şi Bruegel
Hiperactiv, nu prea dădea pe-acasă.‖
Partea serioasă a acestei cărţi ţine de un aspect creativ al Luminiţei Zaharia, prin faptul deloc simplu că Mişu, bărbatul Mişu, este prelucrat şi lucrat ca pe propriul sistem de iubire reprezentată. Fanteziile cu Mişu sunt o astfel de reprezentare şi, din nou, umorul şi satira machiază o psihanaliză fină a meandrelor interpretative ale iubirii. În sprijinul efemer pentru afirmaţiile mele, la acest volum dedicat lui Mişu, vine însăşi „coda” acestui cântec zâmbitor în amarul lui paradoxal.
77
„O poveste obişnuită are punct culminant, cea de faţă îl omite intenţionat.(…)
Epilogul?
Ca întotdeauna, va urma.‖
Sigur va urma, pentru că Mişu este un rol pe scena liricului Luminiţei Zaharia, mai nou, reformat, transpus epic, va urma pentru că, deşi invizibil, Mişu este activat genetic între anima şi animus, are eternitatea lui.
21 febr 2015