ISMAIL KADARE –  PODUL CU TREI ARCE

Mă fascinează Albania! Mă fascinează scrisul lui Ismail Kadare!

Am scris despre Ismail Kadare după ce am citit Aprilie spulberat, neînțelegând cum de nu i s-a acordat până acum premiul Nobel pentru literatură și admirându-l nespus.  Un prozator unic prin scrierile sale bine documentate istoric, așa de realist scrise de îl pot confunda cu un scrib atemporal al diferitelor epoci trecute… Acum am citit Podul cu trei arce de la Raftul Denisei – Humanitas.  Kadare are ceva românesc în modul lui de a scrie și descrie… altfel nu-mi  explic atașamentul față de stilul lui, față de temele pe care le dezvoltă sau poate de lirismul specific, unul subînțeles…Naratorul de acum, de exemplu, un călugăr creștin albanez din anul 1377, povestește avatarurile construirii unui pod peste râul Ujana cea rea, pod care se va dovedi însemnul negru pentru Europa invadată pe calea acestui pod de otomani… Lumea balcanică era împărțită în principate, domenii,  războaiele nu se mai terminau , evul mediu cel sumbru și vindicativ își întindea aripile peste întreaga Europă… Mica țară Albania era menită, la porțile Europei  ca și România, ca și Serbia, să înfrunte războaiele păgâne.  Citindu-l pe Kadare, înțeleg, a câta oară?, că noi, oamenii avem o percepție eronată a timpului… ce sunt șase sute de ani pentru noi? Câteva generații… acum câteva generații se întâmplau grozăvii în Balcani, cădea treptat Bizanțul, cădeau împărați, creștinismul se apăra cu sabia de iataganul semilunii…un bun al meu, 100 de buni ai mei au căzut tăiați, dar alt bun al meu a sfârtecat  turci sau tătari… Istoria este sânge iar Balcanii au mustit de crime până a se configura Europa liberă și cultă. Această rupere de timp o redă Kadare în povestea podului cu trei arce scrisă în 1976-1978, la 600 de ani de la întâmplare.

Călugărul creștin povestește cum s-a contruit acest pod, operă de artă, pe locul prin care plutașii asigurau trecerea apei Ujana cea Rea, numită așa pentru capriciile și învolburările ei…Podul se contruia ziua și noaptea se dărâma…Vechea poezie-cântec  “Podul de piatră s-a dărâmat, A venit apa și l-a luat”, la fel cu legenda sacrificiului uman necesar construcției zidului de la Mânăstirea Argeșului, la noi, Ana lui Manole, a fost transmisă, din câte citesc la Kadare, în toate provinciile balcanice… Dacă ne simțim cu albanezii ca frații, nu este întâmplător… ne leagă aceste legende, ne leagă portul vechi popular, de o asemănare izbitoare, ne leagă imnul țării. ( Ei l-au preluat de la noi din 1912 când și-au cerut independența – E scris pe tricolor unire de Ciprian Porumbescu).

Podul, așadar, se construia ziua, noaptea se dărâma, ca o prevestire neagră a blestemului pus pe Europa de către turci… Într-o  bună zi, localnicii s-au trezit cu o priveliște oribilă: un om fusese zidit în arcul podului… Crimă, cu siguranță! Crimă a fost și cu Ana lui Manole, izvorâtă din superstiții și blesteme care circulau în Balcanii sfâșiați între Imperiul Bizantin, cel Bulgar și cel Otoman.  Un ev întunecat. O baladă și o legendă cereau alte balade și alte legende:

“În fața arcului de pod în care fusese zidit Murrash Zenebisha, se afla în permanență un grup de oameni. Gărzile puse de conte îl păzeau zi și noapte, în vreme ce anchetatorii trimiși să cerceteze cazul, după ce se agitaseră în sus și în jos, se fixaseră acum și ei în fața mortului. Chipul lui, masca aceea văruită rămăsese neschimbată în ultimele zile. Acum, că varul se uscase și nu mai fusese reînnoit, albeața de pe fața lui era aceeași ca în prima zi. Se spunea că dacă l-ai fi privit în lumina lunii, ai fi rămas fără grai.“

Povestea podului cu trei arce pare a fi o poveste simplă, relatată limpede și cu detalii de călugărul Gjon Ukcama, care a asistat la construcție și a scris cronica la Mănăstirea  dintr-un ținut al Alberului, undeva lângă o bază militară bizantină, Vlora. Pare! Dacă ar fi să reprezentăm simbolurile care structurează povestirea lui Kadare: călugărul este însuși  creștinismul european, islamizat forțat, Podul în trei arce ar fi poarta cotropirii Europei, omul nevinovat zidit prin asasinat ar fi  fondarea Europei cu sacrificii umane greu de evaluat acum după șase secole de războaie și crime. Și astfel mesajul lui Kadare ar fi unul imens, istoric și documentar…așa cum sunt toate scrierile sale, ale unui autor nepremiat Nobel, unul împotriva comunismului, interzis la vremea lui, cu adevărul istoric ca mesaj internațional. Albania a cerut aderarea la Uniunea Europeană iar Ismail Kadare o susține scriind și publicând  în peste 40 de țări. A fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură și în 2005 a primit premiul inaugural Man Booker International Prize. În iunie 2009, a primit premiul Prince of Asturias pentru literatură.. A fost adesea comparat cu Gogol, Kafka și Orwell. Kadare este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori europeni ai secolului XX și o voce universală împotriva totalitarismului.

 Cristina Ștefan, 12 martie 2019