În zbatere mută copacii
lăsau peste umeri zăpezi de petale
în plete fâșiile nopții înnodate subțire subțire
pe sub stele sclipeau iriși mii

Doream să te văd era ziua ta
pierdut în mulțime ca un bob de muștar dus de vânt
vii și morți în torente treceau valuri valuri călcau
și călcam în picioare firul razei plăpând

Pâlpâiau lumânările viu înțelesul luminii

Casa ta era luminată sprijineai câte-o cruce în mers
șchiopătai cu cei slabi alb toiag celor orbi nevoiașilor haină
apăsat sub desagile grele ne purtai triumfal pe grumaz
împărțiți în fărmâme flămânde sau goale de tine
te lasai mistuit mai departe în rugi
apa ochilor tăi ungea osii vechi împăcărilor vanităților
așteptărilor umilințelor

Singur tu pregăteai pentru cină trupul tău mărunțit
noi luam flăcări vii vin și pâine

Hristos A Înviat!!!