Grigore Codrescu face parte din generația criticilor de practică hermeneutică, promoția anilor ’70, filolog de vastă bibliografie și erudiție. Azi, ordonarea materialului literar la noi, de întindere și diversitate imense presupune o selectivitate conform silogismului “știu, deci interpretez, interpretez deci exist“ și dincolo de recunoașterea elitelor, G.C. există ca un critic literar complet.

Un spirit pozitivist în general, didactic de formație, profesorul de limbă română, cu state vechi în analize literare, și-a impus un program critic pe care îl relevă periodic sub forma acestui jurnal. Hâtru inteligent, uneori incisiv, alteori duios, profesorul este dispus chiar la pamflet, polemică literară și nu puține au fost ocaziile când în cenaclurile noastre l-am văzut pus pe treabă, într-o retorică tranșantă, relevantă modului său analitic de a trata textele prezentate.

Selecția articolelor este făcută cu acribie didactică, din cele trei mari capitole un lector avizat să poată distinge larga plajă a problemelor literare studiate, autorilor care au intrat în atenția criticului dar, mai ales, poate observa nișa ideologică, conceptul, în care prinde esențialul, fără redundanțe sau exces speculativ. Grigore Codrescu analizează punctual, logic și are vocația sintezei, rutinată în anii de studiu. În Capitolul I. RECENZII ALEATORII, preocuparea sa are autori cunoscuți în comunitatea noastră literară: Viorel Savin, Virgil Mocanu, Cornel Galben, Ion Fercu, Calistrat Costin, Valeria Manta Tăicuțu, Atena Ivanovici, autori de înaltă clasă în literatura de azi și pune accent pe stilul auctorial al fiecăruia, cu încadrările tipologice de referință. Ne aflăm în permanență la o lecție de stilistică în comparație cu poeții deja teoretizați, deja repere de istorie literară: “ Se vede limpede că, în acest plan, un mare curent literar-artistic nu şi-a epuizat resursele, revenind într-un imaginar nud, altfel de cum se manifesta expresionismul lui A. Maniu, ori la Lucian Blaga. Dacă nu-și mai găsește loc metafora, nici sugestia nu își face efectele.“ * Calistrat Costin, De unde altă lume!?, Bacău, „Ateneul Scriitorilor”, 2019.

Un al doilea capitol II. ESEURI SEMILUDICE LA CENTENARUL MARII UNIRI, adună articole din categoria deținătoare de date istorice, începând cu eseul

Ferdinand I – regele providenţial al unui popor în pericol istoric (evocare la Centenarul Marii Uniri), aducând comentarii în binecunoscutul său ton sarcastic și ludic, dincolo de documentarea istorică fără reproș: Contextul în care ajunge Ferdinand la Bucureşti nu era deloc favorabil: “la contextul internaţional instabil se mai adăuga – mai apoi – şi faptul că tânărul se va îndrăgosti de poeta Elena Văcărescu, domnişoară de onoare a reginei Elisabeta, or Constituţia prevedea că soţia trebuie să fie tot de sânge regal.“ Un alt eseu remarcabil și de bună referință teoretică se referă la articolele profesorului Daniel Nicolescu sub titlul: Accente ale originalităţii în tabloul literar contemporan. Critica la critică literară, greu de realizat datorită subiectivității interpretărilor, aduce în prim plan caracteristicile autorului decelat cu altruism profesional: “s-a concentrat mai bine asupra tabloului literar-cultural de astăzi, atât de bogat, de contradictoriu şi de plin de surprize“, “ arătând informaţie bogată, intuiţie inspirată şi inteligenţă în pătrunderea spaţiului creativ şi universului sintagmatic al prozatorilor, poeţilor, eseiştilor şi publiciştilor literari.“, “Volumul criticului Daniel Nicolescu nu iartă și nu cruță, arătând o exigență detașată şi profesionistă“. În general, criticul Grigore Codrescu face din eseurile sale nu numai recenzii și informări cu privire la anumite opere literare, ci întregeste analiza cu cea a autorului, face din scriitor un personaj care scrie, îl așază simbol peste carte: “Dan Iacob, după cum bine îl portretizează prefaţatorii cărților sale, este sensibil, reflexiv, talentat și îndrăgostit de Idee, încât ne oferă, în cele două cărți, traseul inițiatic al unui drum spiritual parcurs până în jurul frumoasei și rotundei vârste de cincizeci de ani.“ Dan Iacob – resursele eseului*.

Și iată cum este descrisă cu lux de amănunte ( participanți, teme, dezbateri, întrebări) întâlnirea cu criticul celebru al Uniunii Scriitorilor, Alex Ștefănescu în eseul Cu Alex. Ştefănescu, despre lectura poeziei, statutul criticii literare şi propria operă.

De la critic la critic, de la hâtru la hâtru, de la umor la umor, Alex Ștefănescu este prezentat filmic, fără podoabe stilistice, fără reverențe, așa cum a decurs întâlnirea cu domnia sa la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” din Bacău: “Noi i-am mărturisit că, în anul apariţiei, am urmărit cu emoţie care Istorie va apărea mai întâi: a D-sale, ori a lui Nicolae Manolescu. Alex. Ştefănescu nu poate fi decât jovial, dar nu belicos, comentator expresiv, însă echilibrat, fără ambiţii de construcţii ideatice. Existenţa celor ca d-sa este foarte utilă pentru a ţine larg deschise porţile spre literatură, spre cărţi“.

Al treilea capitol al lucrării, III. IMPRESII DE LECTURĂ LA PRESA LITERARĂ, cuprinde breviarele revuistice publicate de autor, dar și eseuri la volumele apărute recent: Patimile cronicarului Cornel Galben; Nicolai Tăicuţu, poetul ce speră seducerea cititorului; Cristina Ştefan şi tainele poeziei; Oscilând între sacru şi profan ( Cornel Galben); Poezia dintre contemplaţie şi sensibilitate (Nicolae Mihai); Nostalgia rădăcinilor Poeziei ( Dumitru Pană); Dialoguri enigmatice ale poetului Nicolai Tăicuţu; Un nou septuagenar: scriitorul Petruş Andrei.

Cu o activitate demnă de un critic tânăr, cu forța scrisului nealterată de vreo psihoză a vremurilor literare de azi, sigur pe sine și pe evaluările sale, Grigore Codrescu reușește prin acest volum o bibliotecă a contemporaneității și nu cred să fi scăpat vreun autor, vreo carte, vreun eveniment important din ultima vreme, care nu fie amintite în cartea criticului incomod băcăuan. Îi dorim spor la scris celui mai îndrăgit critic incomod al Bacăului!

Cristina Ștefan