Cartea Anyei Tudoran este gata, plecată la tipar… Este frumoasă, făcută cu dragoste de către mine și de Mioara Băluță , cu o copertă ca flacăra sufletului ei, încă printre noi cu versuri…”Te-am ucis de o mie de ori”, ArtBook, 2020, își așteaptă cititorii!

ANY TUDORAN OMAGIU POETEI de Cristina Ștefan
Any Tudoran s-a stins. Poezia sa rămâne.
Spuneam în prefața la volumul de debut al Anei Tudoran: “Azi, aceste considerente şi-au găsit
răspunsul în primul volum de poezia al Anei Tudoran, sub titlul, Ne-am iubit monu(mental),
editura ArtBook, 2012, şi în opinia mea versurile selectate vorbesc de la sine despre cum şi-a
făcut loc poezia Anei Tudoran pe făgaşul exprimării lirice de calitate. O felicit din toata inima şi
aştept reacţiile lectorilor cu acelaşi entuziasm încurajator si admirativ! Drum luminos în poezie,
Ana! Nu-mi propun să dau verdicte ci doar să afirm că se poate scrie bine, că se poate
perfecţiona şi mai ales că putem căpăta cultură literară şi exerciţiu într-un cenaclu. Discuţiile la
text ajută în a te vedea corect, în arta scrierii, după cum actualmente, des se întâmplă oglinzi
deformate ale autorilor. Any Tudoran a scris o poezie de nerv, stări surprinse şi definite ludic,
ironic, o poezie satiră la creativitate şi creaţie, poezia pamflet existenţial, poezia socio-
epigramistică în accente satirizante caustic.”
Volumului său de debut i-ar fi urmat acesta, în alt registru liric, experimentat, profund, ale cărui semne se întrevedeau în cele scrise până în 2012. Poezia care a dat titlul volumului: ne-am iubit monu(mental) avea deja tonul romantic, elegiac de mai târziu.
dacă pleci am de gând
să folosesc emoţia durerii
disperarea îmi dă un aer nobil
ca mărcile celebre de second
abandonate
precum numele marilor bulevarde
şterse de pe frontispiciul istoriei
după căderea blokului comunist
nostalgicii mai rup şi azi
câte un suvenir din zid

noi ne-am iubit monu(mental)
atârnaţi în disperare
de temeri calculate
prin garsoniere închiriate
pe cearşafuri dantelate

reminescenţe în derivă
ultim bastion din turnul unui far
cu geamuri sparte de furtună
paznici în rondul nopții
al unui ţărm de pescăruşi
emigraţi din estul sălbatic
pe faleza unde mai cântă şi azi
acelaşi vals la acordeon
un cerşetor de vise… expirate

În Lira21, Any a fost nu numai un activ administrator fondator, ea a fost stabilitatea noastră, continuitatea noastră, spiritul acela bun în care ai încredere că toate se vor rezolva, prietenul loial care nu te lasă la greu…A plecat ultima din cenaclu; la un moment dat, când toți părăsiseră site-ul, eu și ea rămăsesem de jurnă, vorbeam la telefon triste, dar și contrariate că am fost părăsite pentru facebook…și am venit și noi pe facebook. Any a continuat să-și posteze pamfletele, poeziile, eseurile, toate mici bijuterii, toate vivace în spiritual ei liber, descătușat de orice compromis, împotriva oricăror norme, contra vetusteței, toate oglizi ale unei inteligențe ieșite din comun. Și spun: în virtual sunt prietenii curate, pentru că ne leagă confesiunea, comunicarea sufletească, nu este necesar să ne cunoaștem face to face, pentru că este mult mai profundă
cunoașterea scrisă între oameni și mai ales între poeți. Nu o știm pe Any decât din fotografie, din dialogurile telefonice, din comentariile reciproce, dar ce completă cunoaștere… Pentru că am aflat o femeie cu o personalitate puternică, mi-am imaginat-o un soi de amazoană, fără teamă de nimic, cu o siguranță în glas care-ți dădea forță la rândul tău, ea spunea totul de-a dreptul, era un observator aspru la toate tarele omenești și politice, dar mai ales nu ierta prostia, mediocritatea, orgoliile nefondate… Cu ea, am fost sigură că în Lira21 facem calitatea scrisului. Ca om, a fost discretă, nu știam multe despre viața ei familială sau sufletească…Ce am aflat a venit tot din scris: „au fost perioade în viaţa mea când emoţia mă gâtuia efectiv/
eram doar un receptac de emoţii uitând cu desăvârşire de mine“, „scriu într-o disperare matură/ cuvântul disperare dă bine pe sticlă/ mai bag o bârfă politică în sicriu/și încalț câteva iubiri reciclate/ cu priză la public/“. Cât despre prietenia virtuală pe care o aplica real, Any spunea: „dacă înainte aveai un prieten doi din orașul tău, în era fb găsești mereu ceva în comun cu celălalt; am fost foarte norocoasă să întâlnesc prieteni de suflet în virtual pe care îi prețuiesc îi apreciez și sunt mândră de prietenia lor.“
Ce suflet mare și curat, Any…! Azi, 10 decembrie, marți, am aflat pe întortocheate căi virtuale că Any ne-a părăsit. Șoc, neîncredere, uimire…O știam aici de parcă urma să mai trăim împreună un veac… Dar așa cum a fost în viață, așa i-a fost și moartea, discretă, neștiută, nu s-a văitat niciodată, nu i-am știut necazurile…Tot azi am aflat că murise de pe 8 decembrie, la Sighișoara, orașul ei drag iar azi a și fost înmormântată… E o zi foarte tristă, atât de tristă încât mi-a dispărut impulsul de a scrie pe rețea…și este prima dată când realizez un lucru grav: timpul din Lira21 a fost pentru mine timpul literaturii adevărate, bune, de top, a fost ceea ce am înțeles eu prin a scrie literar… Niciodată de atunci nu am trăit sentimentul că numai așa evoluăm de la maculatură plângăcioasă la adevărata poezie, de la banalități demne de adolescente mironosițe, la versul limpede cu mesaj, de la incolor, la lumini spectrale, de la platitudine la verticalitate și zbor, de la commercial, la idee. Numai în Lira21 s-a întâmplat și nu a fost doar putința mea de a imprima acest scop, ci voința și alăturarea oamenilor de caracter și capabilitate intelectuală pe care i-am avut prieteni…printre care Any Tudoran, cea mai activă scriitoare în Lira21. Nu voi vorbi despre ea la trecut mult timp de acum înainte. Doare cumplit, dar știu că ea ar fi scris un pamflet inteligent, sarcastic, usturător și morții…Voi face cartea pe care și-a dorit-o Any, fără nicio selecție, fără nicio intervenție, cu tot ce a scris în ultimul ei an de viață pământeană…să rămână cu noi!

Cristina Ştefan, 10 decembrie 2019