Dinte de lapte

 ţi-a căzut un dinte

copilă

un dinte de lapte

copilă

aruncă-l ciorilor

se vor repezi

„cioară, cioară negricioară

na-ţi un dinte de fier

şi dă-mi unul de oţel”

nu plânge

viaţă curge peste tot

printre rădăcini şi apusuri de soare

prin ceaţa dimineţii şi prin necazuri

viaţa trece prin foc

prin praf de puşcă şi prin moarte

vei vedea

la naiba!

corabia ne ia pe toţi

să suflăm în pânze

până ne ia oboseala

 Se crapă de seară

a venit toamna destul de repede

cu pantofi de ploaie

şi umezeală în loc de aer

grădina e verde

chiar dacă nu mai are câine

a murit săracul de inimă neagră

de atunci nu mă mai joc la uşă

s-ar putea să latre la miezul nopţii

când stelele cad fără zgomot

vecinii s-ar mira pentru că ştiu

că nu mai am ce să păzesc

hoţii au plecat tiptil

stau trează şi ei nu vin

şi-a doua oară

de ce ar veni?

asigurările nu le pot încasa

şi de altfel nu i-ar crede nimeni

se crapă de seară

copacii se rătăcesc în umbra pământului

luna întârzie după un colţ

s-a îndrăgostit deunăzi

Arc de război

ai intrat

în casa mea

ţi-ai dat arcul

jos

de pe umăr

l-ai sprijinit

cu grijă

de peretele

imaculat

şi te-ai aşezat

la masă

am mâncat

am râs

am băut

am vorbit

despre vin

despre roboţi

despre copiii

noştri

ai altora

la asfinţit

te-ai ridicat

ai aruncat

părul

pe spate

vehement

ai luat arcul

l-ai întins

şi ai tras

necruţător

în plinul meu

arc de război

coardă lungă

răsucită în 7

pe care nu-l

iubeşte

nici dumnezeu

Din volumul „Hamacul de noapte”

reeditare la editura Vinea, 2019