//telegrame//

păsări necrofage atacă
în cruce
ca un jurământ de fier

martorii șterg obrajii femeilor
care știu să aștepte

veștile ajung prea târziu
poștașul cu bocanci negri
încurcă telegramele

la capăt
se aprinde pământul

morții vorbesc afazic
despre curajul
de a trăi

//limite//

simt un nod în gât
gândurile mi se opresc
tot acolo

dimineață abia a nins
golul din mine nu se umple
oricât forțez limitele

pe acoperiș e pace
din planul secund
lumea se grăbește teribil
puțini sunt cei care așteaptă
să-i îmbrățișez

când aud uși închizându-se
știu că s-a terminat

relațiile la distanță riscă eșecul
terapiile de grup au rămas
fără locuri
(există putere în cifre)

sunt o luptă de stradă
stau pe un butoi
cu pulbere

//sunet//

toate sunt la fel
numai eu am plecat
fără să spun

încuietoarea e veche
chiriașul stă puțin
în același loc
orice cheie deschide ceva

nu știu ce mă așteaptă
continui să arcuiesc sunetul

desfac detalii
aproape exact
(oximoronul ăsta îmi place)
până la colaps

compresoare
țipete
tobogane părăsite

merg drept pe linii întrerupte
mai bine o dezamăgire
decât nimic

corp gol
rezonanță în triunghi

mângâi nostalgic
o balalaică

//alune arse//

a luat foc fabrica de ciocolată
și nu te găsesc

dorințele iau forma apei
mai departe decât
ultimul gând

acolo unde buzele tale
cu gust de alune arse
ating buzele mele
cu memorie

almost black