de ,,Faceți ceva cu inima asta!”
martie 1, 2016 în Poezie de Oancea Mihaela
De dimineață alergi cu inima în palme
pe la tot felul de medici
care te studiază ca pe o bizarerie
în timp ce picioarele ți se scurtează,
ochii se mută pe lateral,
mâinile zvâcnesc acoperindu-se cu pene aztece –
,,poate mă transform!” îți zici delirând
și greața injectează neobosită
spasme la fiecare minut.
Ca într-un montagne russe
palierele se dau de-a dura, lucesc
în lumina uriașelor floarea-soarelui
ce țipă aplecate spre tine:
,,Faceți ceva cu inima asta!”
Într-o tăcere apoasă,
greața plutește filosofând
despre măruntele principii existențialiste.
Mihaela Oancea
care “o” studiaza. inima e bolnava, el/ea nu. :))
Nu. Dacă citeai atent, sesizai că în pasajul respectiv este vorba despre medicii care te studiază pe tine ca ființă, caută oriunde altundeva, exceptând evidența, logica. E surprins absurdul de zi cu zi, dacă vrei, acel neverosimil verosimil. 🙂
daca, da! 1. nu era o corectura. 2. “alerga cu inima in palme”/ cine e pacientul/bolnavul aici?… in neatentia mea, eu asa am vazut si mi-a placut, atat ce, cat si cum am vazut eu, neatentul. :))
Ei, nici n-am resimtit-o drept corectură! Ideea era că nimeni nu bagă în seamă INIMA, ,,pacientul” 😉 Mulțumesc mult pentru semnul trecerii, George!
exact pe-aia am bagat-o in toata seama, dar tu, nu si nu, batman-batman. :))))
Mulțumesc!
daca vrei sa incarci poze, add media. jos in drapta ai alege imagine reprezentativa. o incarci si textul apare cu imagine. bun venit,Mihaela!