MIHAI SEMENOV  și Revista Convorbiri didactice

Portret MIHAI SEMENOV

Am pornit în acest demers dedicat profesorului băcăuan Mihai Semenov de la răsfoirea colecției mele de reviste Convorbiri didactice, în căutarea unor articole despre teoria literară în poezie…Nu am multe numere din vasta colecție, dar cele pe care le-am păstrat din cei 18 ani de editare a revistei îmi sunt manual și informație. Așa am realizat că din punct de vedere literar, profesorul Mihai Semenov a fost puțin promovat, iar tinerele generații nu-l cunosc și nu-i știu performanțele pedagogice. Eu l-am avut profesor la Cenaclul literar al Casei de Cultură „Vasile Alecsandri” Bacău prin anii ’70. Dar mult necunoscute publicului larg sunt calitățile profesionale ale acestei personalități. De-a lungul vremii, pasiunea sa pentru filatelie a primat în a-l face cunoscut băcăuanilor iar cea pedagogic-literară a trecut pe planul doi, deși activitatea de filatelist nu a dezmințit niciodată faptic întâia sa dragoste, literatura română. Câteva date biografice mi-au fost transmise de ing Mihai Ceucă, filatelist notoriu de asemenea:

Prof.  Mihai SEMENOV, editor de revistă, publicist, filatelist. Profesor de limba şi literatura română s-a născut la  26 septembrie 1937, comuna Climăuţi, jud. Suceava.

A urmat școala primară şi gimnazială în satul natal; Şcoala Normală din Bucureşti; Universitatea „C. I. Parhon” din Bucureşti, Facultatea de Limba Română; profesor de limba română la Liceul Buhuşi, apoi transferat la Bacău. Pe perioada studenției, a fost coleg și amic cu multe viitoare personalități ale vieții literare românești, dar prietenul de neuitat și greu de înlocuit a rămas poetul Nicolae Labiș. Dintre reperele biografice remarcabile pe tărîm pedagogic amintim:

Din anul 1973, timp de douăzeci de ani, funcţionează la Școala nr. 19 („Al. I. Cuza”) din Bacău, fiindu-i, în perioada 1973-1988,  director principal și ctitor. Școala 19 este și azi în topul şcolilor generale din urbe. Printre profesorii şcolii s-au numărat Sergiu Şerban, Petre Isachi, Ioan Dănilă, Ioan Lazăr. În 1984 organizează  sărbătorirea a 125 de ani de la înfiinţarea şcolii pe care o conduce (fosta Şcoală Nr. 2), avându-i printre invitaţi, pe foştii elevi: Solomon Marcus, Marcel Marcian, Emanoil Elenescu, Radu Beligan, Marius Mircu, George Bălăiţă, Eugen Uricaru, Ovidiu Genaru, Eduar Covali ş.a.

Între anii 1993-1999 ctitoreşte la Bacău una dintre cele mai moderne şcoli generale, „Ion Creangă”.

Membru al Fondului Plastic (1967-1968) şi fondatorul grupului „Penelul Alb” (cu expoziţii plastice în Bacău, Suceava, Botoşani).

Un hobby cu mari realizări a fost  domeniul filateliei şi, mai ales, al maximafiliei, participând la două expoziţii filatelice, mondiale (Thailanda şi SUA) şi la alte şase internaţionale până acum, fiind răsplătit cu medalii şi premii. De-a lungul timpului, a realizat şi expus serii de exponate, unele cu statut de unicat naţional, cu tema „Portretul feminin în pictura europeană“, „Flori de seră şi de apartament“, „Ornitologie-evoluţia speciilor“, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent“, „Viaţa şi opera lui Mihai Eminescu”, „Istoria comparată a literaturii române”.

Debutul publicistic a fost  în „Viaţa studenţească” (1962).

Debutul literar în vol. colectiv: “Semnul că nu cunoaştem eclipsa“, Bucureşti, 1978, cu poezie. Colaborează cu „Informaţia Bucureştiului“, „Zori noi“, „Steagul roşu“, „Contemporanul” ş.a. Frecventează, în vremea studenţiei, cenaclul facultăţii de filologie, împreună cu Mircea Ciobanu (coleg de grupă), iar la Bacău, cenaclul cadrelor didactice.

Înfiinţează, în 1990, revista „Convorbiri didactice“, pe care o conduce în calitate de director-editor. Revista „de limbă română în învăţământul preuniversitar” ajunge în scurt timp naţională, concurând „Limba şi literatura română pentru elevi” (Bucureşti) şi „Excelsior” (Cluj-Napoca). Promovează în mod constant ideile noi ale Reformei învăţământului de după 1990 în domeniul  limbii şi literaturii române, devenind nu numai un instrument-didactic de lucru pentru elevi, studenţi şi profesori, ci unul cultural-ştiinţific, cu colaboratori de prestigiu din învăţământul universitar şi secundar. Revista a parcurs două de decenii de publicare, până în 2009.

Scrieri: „Dicţionar de terminologie literară”. „100 concepte operaţionale pentru clasele: V-X”.

La 1 ianuarie 1999 se pensionează, dar rămâne activ în sistemul de învăţământ. Pentru întreaga sa activitate profesională primeşte titlul de „profesor evidenţiat”. Manifestă, în decursul a peste 40 de ani de activitate, calităţi remarcabile de manager în domeniul învăţământului şi cel cultural-ştiinţific (în calitate de secretar al Ş.Ş.F., filiala Bacău, timp de 6 ani; preşedinte al Consiliului Municipal al Organizaţiei Pionerilor din Bacău; preşedinte al filialei judeţene a C.N. pentru U.N.I.C.E.F.; preşedinte al Asociaţiei „Grigore Pascu” – Bacău; preşedinte al Consiliului consultativ al I.Ş.J. Bacău, din anul 2001. Abnegația pedagogică a profesorului Mihai Semenov a fost remarcată de criticul Eugen Budău în  volumul Bacăul  literar /  Iaşi: Universitas XXI, 2004. Cităm: „Decisivă în traseul didactic-literar al profesorului Mihai Semenov a rămas formaţia sa umanistă de tip clasic, generată de ilustrele modele universitare din perioada studenţiei de la Bucureşti, numindu-i, printre mentori, pe G. Călinescu, Iorgu Iordan, Al. Graur, Edgar Papu, Al. Piru, Tatiana Niculescu. Tenace şi persuasiv, priceput în a-şi alege colaboratorii, Mihai Semenov se dăruieşte total medierii limbii şi literaturii române în şcoala preuniversitară prin practica didactică, organizarea de manifestări cultural-ştiinţifice, editarea revistei „Convorbiri didactice” (ce iniţiază, împreună cu I.Ş.J. Bacău, reprezentat de prof. Eugen Budău, inspector şcolar, două simpozioane naţionale vizând implementarea Reformei în domeniul predării limbii şi literaturii române în 1995 şi 2002), pregătirea unor expoziţii de maximafilie cu conţinut literar olimpiada de limba şi literatura română interzonală pentru clasa a Vl-a, olimpiada internaţională de limba şi literatura română (2004) ş.a.

Mihai Semenov rămâne un exemplu de abnegaţie pedagogică. ”

Despre revista „Convorbiri didactice” pe care a manageriat-o ani la rând, de-a lungul a două decenii, spunea  profesorul Gheorghe Iorga: „Am colaborat la “Convorbiri didactice” de la înființare, dar am donat unor biblioteci școlare de la sate toate numerele pe care le aveam. Într-adevăr, Mihai Semenov a fost și a rămas un om devotat școlii băcăuane, un manager cultural de primă clasă. A fost, probabil, la vremea lui, cel mai bun director de școală din județul Bacău.”

Am găsit, în schimb, informații la Cornelia I Pompiliu: „Despre Mihai Semenov se spun, s-au scris multe cuvinte. Majoritatea i-au refăcut destinul pedagogic. Am impresia că acesta este numai unul dintre chipurile sale: cel vizibil. Am sentimentul că vocaţia de dascăl, hrănită de o pură şi nealterată iubire a copilului, este o evidenţă ce porneşte (şi) din altă parte. Dintr-o falie a timpului în care Mihai Semenov întruchipează un desen mai puţin sigur, mai sinuos, dar, prin aceasta, mai artistic. In această falie îl regăsim pe bucovineanul din Climăuţi –altfel. Cu vigoarea, hotărârea, luciditatea omului „neplecat” sub vremi, dar şi cu altceva, o stare, un segment, poate rămas incomplet. Mihai Semenov a debutat cu poezii. A condus un cerc de pictură: „Penelul alb”. Bucuria culorii o regăsim în colecţiile filatelice. In pasiunea pentru maximafîlie şi cartofilie (cărţi poştale)”.Cornelia Ichim Pompiliu

Atât în calitate de autor și profesor filolog cât și ca director al Revistei Convorbiri didactice se fac mențiuni și în Enciclopedia judeţului Bacău / Emilian Drehuţă (coord.) -Bacău : Agora, 2007

„…înfiinţează, în 1990, revista „Convorbiri didactice”, pe care o conduce în calitate de director-editor. Revista „de limbă română în învăţământul preuniversitar” ajunge în scurt timp naţională, concurând „Limba şi literatura română pentru elevi” (Bucureşti) şi „Excelsior” (Cluj-Napoca). Promovează în mod constant ideile noi ale Reformei învăţământului de după 1990 în domeniul fascinant al limbii şi literaturii române…”

De menționat că sunt foarte puține articole despre  REVISTA Convorbiri didactice pe internet (Director editor MIHAI SEMENOV)… În opinia mea, Revista s-a constituit vreme de aproape 20 de  ani într-un manual alternativ nu numai pentru elevi și studenți ci și pentru scriitorii care vor cu adevărat să scrie profesionist… De ce s-a întrerupt tipărirea acestei reviste? Colecția  este o enciclopedie a literaturii ( teorie, exerciții, gramatică, teste, comentarii la operele de examen) alcătuită de profesori băcăuani…Îmi pare de neconceput tratarea cu superficialitate a acestei realizări, istorie de știință a Bacăului…

Într-o publicație on line numită Observatorul de Bacău am găsit o mică recenzie pentru unul din numerele revistei, comentată, după lectură, grobian de niște meșteșugari ai inculturii…Articolul este anonim ca, de altfel, și comentariile neavenite…Dar intenția promovării fie și a unui singur număr din revistă este bună.

”Aproape 18 ani de aparitie neîntreruptă. Un prestigiu care a depășit granițele României. Contribuții stiintifice extrem de importante in teritoriul vast al limbii si literaturii romane. Sute de mii de profesori si elevi care au învățat de aici ceea ce nu au învățat din altă parte.

Mihai Semenov – un om a cărui încăpăținare pozitivă este depășită doar de dragostea sa pentru carte și cei ce o iubesc. „Convorbiri didactice” oferă, la numarul 54, încă numeroase lecții teoretice, dar mai ales practice.”

Colectivul de redacție al evistei a fost statornic selectat, an de an, dintre profesorii și criticii băcăuani de prestigiu: Director-Editor- Mihai Semenov, iar din colegiul de redacție au făcut parte Sergiu Șerban- redactor șef,  Petre Isachi- redactor șef adjunct, Eugen Budău, profesorul care a redactat și editat ”Bacăul Literar”, apoi alți profesori cunoscuți, Grigore Codrescu, Ioan Dănilă, Ghiorghi Iorga, Aurel Jămneală, Dan Petrușcă. În 1991, Petre Isachi era secretar general de redacție iar în colegiu de redacție se mai aflau Mureș Covătaru și Emil Leahu. În 2003 între redactori a fost adăugat Ioan Vicoleanu. Au fost infime schimbări de-a lungul celor două decenii de existență a revistei, dar, în genere, profesorii de litere din Bacău au susținut revista la un standard elitist și remarcabil.  Din numerele pe care le mai am, exemplific câteva domenii și articole de interes oricărui scriitor, cu mențiunea că scrierile sunt pe înțelesul oricărui om interesat de cultură și în special scriitorilor. Am ales articole despre poezie: Într-o serie de mai multe articole Dan Petrușcă decelează aspecte fundamentale din istoria și teoria în poezia universală…Cum să nu te inspire acest parcurs care începe cu un motto încurajator din E. Montale: ”Nimeni nu ar scrie versuri dacă problema poeziei ar fi să te faci înțeles”. CD nr 45/2004

În numărul 43 din 2003, Grigore Codrescu într-un articol intitulat Concepte operaționale( III) tot într-o serie de articole dedicate teoriei poeziei, aduce definiții și exemplificări: „Poezia este artă a limbajului care exprimă sau sugerează o stare de spirit, o emoție sau o idée, prin ritm, armonie ori imagine.  Clarificările pleacă de la Iarna lui Vasile Alecsandri, continuă cu Poema chiuvetei a lui M. Cărtărescu și mergând la explicarea ideii poetice în litertura lirică: de la Eminescu la Arghezi prin autoexprimare, unitatea dintre semnificat și semnificant, lirica eului și lirismul rolurilor…Limpede și instructiv! Dacă ne întoarcem acum 20 de ani, în numărul 2 al revistei vom găsi un articol al lui Petre Isachi din ciclul Capodopere ale literaturii universale pentru Epopeea lui Ghilgameș, în care eroul antic pare să nu mai aibă secrete, personalitatea sa fiind disecată amănunțit: „Eternizându-și prin cuvânt suferința, prietenia, iubirea, groaza în fața morții, Ghilgameș poartă în sine un mare dar: acela al creației”…

Sunt doar câteva exemple din miile publicate în acest mare cultivator de literatură explicată pe care Mihai Semenov l-a întreținut cu acribia-i cunoscută…Demersul meu nu este unul de reproș, ci de actualizare, nu este unul de nostalgie ci unul de speranță, căci o astfel de publicație își merită continuitatea culturală  mai mult decât revistele care publică fără discernământ tot soiul de recenzii, autori, în lumea revistelor de azi nemaiîncăpând valorile consacrate ale literaturii…ne-am îmbățoșat într-un prezent fără sistem de valori, al haosului literar în care toată lumea scrie cum îi vine, sau face recenzii lipsite de profesionalism, ca să nu mai vorbim de jignirea limbii române prin gramatică eronată. O astfel de publicație ar menține un nivel științific determinat, ar fi un pionier pentru detașamentele de editori de reviste, ar fi un manual la îndemâna celor interesați, un imbold de calitate în ale scrisului și cititului.

Mulțumesc profesorului Ioan Dănilă și ing. Mihai Ceucă pentru sprijin și datele communicate.

Cristina Ștefan, mai 2020