O bucurie să mă aflu între doamne poete ale literaturii de azi, în cartea FEMEIA- UN NOU ANOTIMP ÎN LITERATURA CONTEMPORANĂ– interviuri: volum selectat și realizat de Mariana Moga, 2020, la editura Rotipo.

INTERVIU CRISTINA ȘTEFAN P.47-51

1, V-aș ruga să-mi vorbiți mai întâi despre dumneavoastră ca și cititor. Care este cartea preferată sau ce cărți v-au determinat să treceți granița către tabăra autorilor?

CȘ: Dacă am un punct forte în viață, nu aș numi scrisul, ci cititul. Este pasiunea mea indusă de tatăl meu, de mama și de bunicul învățător. Am citit mult, dar în această pasiune, timpul vieții noastre ne este potrivnic, nu este de ajuns niciodată. Așadar, scrisul a venit drept urmare a dorinței de a mă exprima eu însămi iar publicarea a venit și mai târziu. Nu am o carte preferată sau un autor preferat. Toate și toți sunt unicate asimilate de mine individual.

2. Sunteţi scriitoare mamă. Două roluri foarte diferite şi ambele solicitante. Ce vă dă energia să le puteți face pe amândouă?

CȘ: Am scris de când eram copil, apoi liceeană, studentă, femeie căsătorită și mamă. Scrisul a fost mereu cu mine, într-o lume de rezervă. Niciodată nu mi-a obstrucționat celelalte acțini de soție, mamă, sau în carieră.

– Ce ne puteți spune despre dumneavoastră ca autor? Ce sentimente doriți să transmiteți și cum ați vrea să fiți percepută de către cititori?

CȘ: Sunt introvertită deși colaborez și comunic cu sute de oameni. Dar am găsit și practicat o metodă dovedită excelentă. A fost foarte interesantă experiența cenaclului pe care l-am fondat și îndrumat. Lira21. Acolo aflam în termeni sinceri cum mi se percepe scrisul și la fel, spuneam cum percep eu alți autori. Cred că orice scriitor cinstit cu el însuși trebuie să aibă activitate cenaclieră pentru autoevaluare corectă.

– Ce face o scriitoare în timpul ei liber?

CȘ: Citesc, scriu note de critică literară. Dar ador călătoriile și întâlnirile între scriitori.

– Când și de unde a apărut nevoia de a scrie?

CȘ: Este mult de spus. Cred că inițierea este în copilărie, având experiențe traumaizante, nevoia de a scrie a debutat cu o necesitate stringentă de a nu uita nimic.

– Aveți tabieturi la scris? Momente preferate, locuri, zi sau noapte?

CȘ: da, scriu în orice moment al zilei când am o idée, o expresie, o imagine demne, în opinia mea, de a fi reținute. Asta la poezie. La romane, proza scriindu-se greu, am scris, în general, noaptea.

– Ce scriitor a avut influență asupra dumneavoastră? Ce gen de literatură preferați?

CȘ: Nu m-a influențat vreun scriitor. Asta a fost și motivația scrisului meu, acesta a fost mereu și sfatul meu pentru ceilalți: cautați-vă un stil personal, nu vă lăsați influențați. Dar autori preferați am mulți… De la Kawabata, la Marquez, de la Eliade, la Blaga…

– Cât de mult lucrați la o carte?

CȘ: Am scris un volum de poezie în 10 zile, intitulat chiar așa: „10 zile din martie” și am lucrat la Romanul „O călătorie la Salzburg”, 10 ani.

– A scrie, în România, este o profesie sau o vocație?

CȘ: Depinde de fiecare scriitor ce menire își alege. Pentru mine, scrisul este o pasiune, am altă profesie. Scriitori de vocație sunt puțini azi. Scriitori de profesie sunt, cunosc mulți, din păcate neremunerați ca în alte țări.

– Care este cea mai arzătoare dorință a dumneavoastră – de autoare?

CȘ: Nu am dorințe de autor. Las la voia lui Dumnezeu viitorul scrisului meu. Eu nu renunț, dar sunt mulți termeni de inclus în această ecuație.

– Faptul că sunteți inclusă în acest volum confirmă o reputație, iar cititorul vrea să fie la curent cu felul în care gândiți. Ce rol joacă destinul în istoria unui scriitor?

CȘ: Destinul mai poate fi condus…chiar în cazul căderilor mari, eu sunt un exemplu de luare de la capăt și de a urma un vis. Sunt răsturnări de destin, e adevărat, dar cum îți așterni, așa dormi. Aș fi putut să mă consider oricând o victimă a destinului, o plângăcioasă care renunță la luptă dând pe seama sorții etape grele, necazuri mari. Am vrut să-mi enervez destinul, însă…Îl mai enervez încă…

– Care ar fi planurile de viitor. La ce să se aștepte cititorii?

CȘ: Voi scrie în continuare…Și voi citi!

– Un mesaj pentru cititorii dumneavoastră

CȘ: Vă iubesc, vă mulțumesc. Fiți sănătoși și țineți vie literatura!