pentru că, Doamne, mă bucur 

copacul alb
semăna cu mâna zăpezii
când i-am prins în cinci ramuri lumânările albastre
a fost uşor să-mi cern lumina
ca iertare de încă un an

copacul alb
mi-e chip de ieri
şi de toate zilele
pe vitralii
cu degete de sticlă
desenam fulgi
ca îndrăzneli
sau îndoieli
uneori ciobeam stele
şi iubiri

când s-a-nnoptat
am văzut toate formele complicate
cum se unesc în cea mai simplă
înfăşare albă
de copil cântând.

VOLUM LOCURI ȘI UMBRE ARTBOOK 2012

FOTO STEFAN CÂLȚIA