Letiția Vladislav – Lockdown- roman, 2020.

Dacă ne întrebăm ce-am făcut în pandemia corona astă-vară, astă-primavară, ce mai facem acum, ne putem regăsi răspunsurile în romanul Letiției Vladislav, Lockdown. Ne-am însingurat, ne-am izolat spălați obsesiv pe mâini, nu neapărat de virus ci de ceilalți și de noi înșine.

Soledad a rezistat prin această traumă, adăugată la alte câteva vechi, adânci, inedite mereu, una mai sofisticată ca alta…

Soledad este o fată (ce dacă are 70 de ani acum)  care a luat viața-n piept, și a trăit prin 4 țări și 1000 de povești, printre 1000 de oameni: unii mai buni, alții nebuni, unii răi, alții bârfitori și invidioși. Important este că trăiește! Și mai important este că a fost iubită. Și nu i-a fost ușor. Dar scrie în caietul ei albastru cam tot ce a trăit, a simțit, a plâns, a fericit ea…Nu! Nu este un jurnal, chiar dacă există niște date cu zi, lună, an în carte, ci aș numi-o o ticluire în parametri literari foarte subtili.

Relația trecut-prezent este inefabilă, este onirică, este misterioasă iar trecerile din timp în timp se fac pe nesimțite, vin din lăutru, nu se expun gradat, ci sentimental și bănuiesc și motivația auctorială la asemenea procedeu aparte și la această stilistică rafinată: prezentul morbid, raportat la număr de morți și de infectați zilnic și planetar, sicriele aliniate în imagini funeste, oameni zăcând pe stradă sau pe holurile spitalelor, un prezent apocaliptic poate deveni suportabil numai dacă te refugiezi în normalitatea trecută. Chiar dacă doar retrăiești acest trecut…

Dar unde ajungi când trecutul tău însuși ți-a dat lovituri nenumărate? Ajungi într-o autoizolare, te ermetizezi, fugi de oameni, de relaționări, într-o lume virtuală, devii spectator al vieții, te înstrăinezi de tine, de omul drag și ești convins că așa arată libertatea ta. Poate fi o libertate tristă, poate fi o libertate psihotică cu amare repercusiuni. Este, de fapt, un lockdown de destin? Aceasta este întrebarea la care răspunde romanul Lockdown al Letiției Vladislav.

Între lockdown pentru virus și izolarea destinului, linia despărțitoare este literatură de înaltă clasă așa cum scrie Letiția fie că e poezie, fie că este proză.

O carte care sper să-și găsească cititori, fiind atât de actuală, un scris care trebuie recunoscut și de pe  fotolii înalte.

Cristina Ștefan, ian.  2021