O sută de ani de literatură feminină în România – Editura Eubeea, Timișoara 2019-Nina Ceranu

O lucrare vastă, din titlu și din conținut, realizează Nina Ceranu, scriitoare a Filialei USR Timișoara. Două volume, 1300 de pagini, nume de scriitoare reprezentative unui secol de literatură despre care realizatoarea spune: „Nu exagerăm socotind că prietenia și profesionalismul pun accente prețioase alături de altruismul cel de toate zilele.” Vorbim despre altruism, dar și de efort mental și fizic în asemenea realizare caleidoscopică, pentru o perioadă mare de timp și numai selecția autorilor presupune o muncă titanică pentru reprezentativitate. La ambele volume, Cuvântul de însoțire este dat de Adrian Dinu Rachieru care numește acest cuprins Constelație feminină a literaturii române:

„Ivit sub egida Clubului de la Timișoara (deja faimos, înrolând condeie majoritar feminine) și prin strădania inimoasei Nina Ceranu, prozatoare și editoare de forță, volumul de față își propune un survol asupra literaturii feminine, cercetându-i relieful axiologic accidentat pe întinderea unui veac.”

Cronologic conceput, volumul I se deschide cu Dora D’ Istria, Elena Ghica, născută Razu la 23 ianuarie 1828. Datele biografice, referințele critice, premiile, recunoașterile academice sunt amplu relatate, ca de altfel, la toate celelalte autoare prezentate, 42 de scriitoare. O monografie completă a fiecăreia m-a determinat să conștientizez că alături de nume arhicunoscute și recunoscute, cum ar fi Elena Văcărescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Anna de Noailles, Elena Farago, Cella Serghi, Otilia Cazimir, Magda Isanos, sunt nume de scriitoare remarcabile mai puțin cunoscute, mai puțin lecturate. Iată, de pildă, Sofia Arcan, născută la 14 ianuarie 1917 – d. 1992, membră a Filialei USR Timișoara, mi-ar fi rămas necunoscută, dacă din fragmentele prezentate și din referințele critice, nu realizam ce literatură de primă mână a lăsat moștenire. Cum să nu te regăsești în fragmentele citate? „ Știam că a nins peste noapte, înainte de a deschide ochii, era destul să-i aud pe cei mari cum se vânjolesc. (…) Fulgi răzleți de zăpadă pluteau prin lumina tulbure a lămpii, se topeau, flăcările focului jucau umbra pe peretele încărcat cu țoale, fuioare de răceală coborau în coșul deschis către cer, se învălmășau cu fuioarele de fum de țigară pe care le răsuceau în nori scămoșați.” ( Roman Singură în bătaia lunii)

Sau, alături de Ana Blandiana, Elisabeta Isanos ( o mare și iubită prietenă a mea, veșnica ei pomenire), apoi Magda Ursache, Irina Petraș, Monica Lovinescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, o regăsesc pe Maia Belciu, născută la 22 mai 1926-d. aprilie 2012, lugojeancă, multilicențiată (drept, medicină, Facultatea de Teatru, cu debut publicistic în 1985, așadar generația optzecistă care a dat atâtea și atâtea talente, doar că recunoașterile au fost și se mențin pentru bărbații scriitori, și nu este o afirmație feministă gratuită și lozincardă, ci una subiectivă, de impresie istorică, confirmată, de altfel, nu numai în literatură. Maia a scris 7 romane, a făcut traduceri și apare în câteva dicționare de literatură. Mircea Eliade însuși a corespondat cu scriitoarea. Fragmentul citat din „Ilustrate de la Ada-Kaleh” denotă un veritabil talent  și Cornel Ungureanu confirmă: ”Creșterea și descreșterea acestei lumi, cu țărănci care trăiesc sentimentul puterii îl face pe Mircea Eliade să așeze cartea alături de prozele de imens succes în anii șaizeci ale lui V. Voiculescu și Ștefan Bănulescu.”

Dacă în primul volum sunt cuprinse 42 de voci de aur din lirica feminină a secolelor al XIX-lea și al XX-lea, iată că în secolul actual sunt selectate, în cel de-al doilea volum, 37 de scriitoare române. Același mod de selectare care nu ține seama de etichete ci de talent și muncă depusă pe tărâm literar, sunt criteriile Ninei Ceranu, juste și justificabile prin conținutul acestei antologii. Aș face nedreptăți să fac, la rândul meu o exemplificare, pentru că sunt de ajuns paginile monografiate ale fiecărei autoare. Totuși, mare mi-este bucuria să fiu alături de scriitoare cunoscute, inclusiv pe tărâmul internetului sau de la evenimente culturale petrecute împreună, sau despre a căror operă am scris, la rândul meu: Lucia Olaru Nenati, Victoria Milescu, Maria Nițu, Carmen-Veronica Steiciuc, Adriana Weimer, Ioana-Mirela Dorcescu, Viorica Gligor. Descopăr, așișderea, scriitoare despre a căror operă aflu acum, ca a unor personalități literare, cu bucuria justei evaluări a Ninei Ceranu.

Iată o moldoveancă, cu un doctorat în filologie, cu distincția magna cum laude, doamna Catinca Agache (n. 10 febr.1950), ieșeancă, cu multe volume publicate, de istorie și critică literară, proză, poezie, cărți din domeniul culturologiei. Academicianul Constantin Ciopraga aprecia, de pildă, chiar teza sa de doctorat – Literatura română în țările vecine 1945-2000) ca fiind „o primă abordare integratoare a fenomenului literar românesc din Basarabia și Nordul Bucovinei, Banatul iugoslav/ Voivodina- Serbia și Ungaria.”

Brîndușa Armeanca (n. 27 octombrie, Câmpulung Moldovenesc) profesor universitar la Univ „Aurel Vlaicu” din Arad, doctor în filologie, are un palmares literar amplu și o importantă activitate editorială și managerială în proiecte de jurnalism și academice, activă în presa străină, radio și televiziune, filmografie, jurii naționale și internaționle.

Emil Hurezeanu: „Este un jurnalist important, vocea de la Timișoara, care a a vut cuvânt de spus în efortul pe care noi toți l-am făcut la radio Europa liberă pentru democratizarea României.”

Apoi filologul Gabriela Pachia despre care colegul nostru, prof. Adrian Botez spune  cu referire la unul din volumele poetei:..„Volumul Defridizări chiar este o dezlănțuire, precum un Dans Sabatic al vrăjitoarelor dezlănțuite, de o forță turbionară și irepresibilă…” Este soția unui cunoscut scriitor ca și Ildiko Gabos-Foarță, soția poetului Șerban Foarță, premiată de Filiala USR Timișoara, având multe traduceri din limba maghiară, dramaturgie, volume colective, coautor la traduceri, și fiind premiată la diferite concursuri pentru poezie.

Prefațatorul acestei lucrări, colegul nostru, dr. Adrian Dinu Rachieru, face o prezentare, la rândul său, selectivă a autoarelor despre care știm sau aflăm a fi reprezentative literaturii române în ultima sută de ani. Și pune, la final o întrebare: „De fapt, o biată întrebare: există, oare, o literatură feminină? Întreținem, astfel, o polarizare străveche care, judecând strict valoric, se evaporă. Sau ar trebui. Fiindcă literatura scriitoarelor autentice este pur și simplu literatură.”

Răspund: Linia de demarcație între literatura scrisă de bărbați și cea scrisă de femei nu este nouă, ci are chiar și teoretizări, atât la noi cât și în literatura internațională și apare ca analizată încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe când femeia apare și în calitate de creatoare, nu numai în cea de muză pentru bărbații scriitori creatori de personaje feminine celebre. La Belle Époque a ivit o serie de scriitoare care au realizat o schimbare a ideilor referitoare la sexul feminin, la drepturile, obligaţiile şi mai ales la independenţa femeilor. Prejudecățile acelei a man’s world  privind ignorarea, respingerea, scepticismul, ironia sau neîncrederea, au început să se clatine, fără consecințe, totuși, prea mari. Suntem în secolul XXI și femeile, în general, cele din literatură, în special, mai sunt pe un loc secund, cel al muncii asidue în literatură, în timp ce laurii sunt pe frunți de bărbați. Nu există argument ca bărbați netalentați să ia marile premii ale literaturii române, în vreme ce femei de talent să doar aplaude, Nu există argument ca femeile din literatură să fie vizibile doar atunci când talentul lor scânteiază a geniu, iar bărbați mediocri să fie considerați factori determinanți în literatură.  Dar cum spuneam, demarcația e boală veche la noi. Dana Pîrvan povestește într-un articol: „Elocvent pentru această prejudecată (trecătoare, totuşi) a lui Lovinescu este poate şi gestul (bineintenţionat, de altfel) de a o sfătui pe Ioana Postelnicu (de fapt, un pseudonim al Eugeniei Banu, ales tot de Lovinescu) să debuteze cu un pseudonim bărbătesc: „Trebuie să menţionez că la început mă botezase Sergiu Duşescu, socotind că e mai bine să scriu sub un nume de bărbat. Sub acest pseudonim au apărut în Adevărul Literar note dintr-o excursie”, mărturiseşte aceasta.

1. Călinescu a fost, însă, mult mai categoric în refuzul de a acorda credit literaturii scrise de femei. Eugen Negrici vorbeşte, în cazul lui G. Călinescu, de o „acreală misogină”, căci şi acesta îi fixa femeii un perimetru previzibil şi de nedepăşit, cu un inventar al atitudinilor ei potenţiale şi cu repertoriul rolurilor menite personajului feminin pe scena vieţii şi, implicit, pe scena literaturii.”

Problematica femeilor scriitoare este vastă, a fost analizată insuficient, poetele sunt numite și azi de criticii atestați ca fiind ”poetese”, așadar nu are rost mirarea că o antologie cuprinde doar scriitoare femei și le este dedicată.

Voi încheia mica mea prezentare cu cea căruia îi datorăm această lucrare binevenită în literatura română: NINA CERANU.

Nina Ceranu, scriitoare din Filiala USR Timișoara, membră UARF, prozator, poet, publicist, editor, cu doctorat la Universitatea de Vest Timișoara, a debutat în 1984 cu proză scurtă la Editura Facla. Cu multe colaborări la publicații și peste 20 de volume publicate, prezentă în multe antologii, în dicționare, cu traduceri în alte limbi, este un prodigios scriitor multipremiat. Criticii literari, de la Laurențiu Ulici, D.R. Popescu, Eduard Covali, la Marius Sârbu, Eugen Dorcescu, Adrian Dinu Rachieru, Olimpia Berca (mulți, foarte mulți) i-au urmărit și au scris cu acribie despre cariera sa literară și profesională. …„Nina Ceranu nu și-a gospodărit doar propriile-i cărți, ci le-a gestionat și pe ale altora. Din postura de editor a„scos” de-a lungul anilor, sute de titluri aparținând unui număr apreciabil de condeieri. Astfel, sub sigla editurii private, „Eubeea”,  s-a întrupat o beletristică stufoasă, alături de lucrări cu caracter științific, filozofic, etnic și sportiv. Tot acest efort a fost (și este) exemplar, presupunând pasiune și dăruire în numele artei, al spiritualității, în definitiv.”Alexandru Moraru

În numele artei îi mulțumim Ninei Ceranu pentru această excepțională lucrare adresată femeilor scriitoare din România, dorindu-i acum, cu prilejul Zilei Internaționale a Femeii, LA MULȚI ANI!

Cristina Ștefan, 8 martie 2021