PARASCHIV MARA

Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor din România anunță plecarea dintre vii a scriitoarei Mara Paraschiv, azi, 3 iulie 2025.

Dumnezeu să odihnească sufletul ei blând!

 Condoleanțe familiei! Condoleanțe, colegi!

data nașterii: 2 ianuarie 1938 – d.3 iulie 2025

localitate: Bacău

data primirii în USR: 2008

activitate, distincții, premii: 

Membru al S.R.Haiku, Bucureşti, membru al S.R.Haiku, Constanţa, membru al Societăţii Scriitorilor Români Bucureşti, Mara Paraschiv are o activitate cenaclieră intensă, debutând în 1987 când are loc prima apariţie a schiţei ,,Nedumerire” în revista Şcolii Nr.10 “Gânduri tinere“. În 1993 va fi din nou publicată, de data aceasta, în revista Catedra schiţa ,,Nedumerire” împreună cu nuvela ,,Şotronul’’ considerând ca debut această revistă, al cărei director şi redactor şef era L. CHISCOP;

Debutul editorial: volumul de proză pentru copii şi tineret, (schiţe şi nuvele), Speranţe într-un zâmbet, Ed. Plumb, Bacău, 1995

• publicații: 

1998- apare vol. de nuvele şi schiţe pentru tineret ,,Scrisori pentru Dimitria” din care nuvela Măscăriciul ( Le Buffon) în versiune franceză, traducător Florentina Florin,  a fost menţionată la Concursul H. CR. Andersen, al Associan ,,Les Amis du Livre’’, Franţa, în 2006;

– nuvela a fost dramatizată de actori ai Teatrului Luceafărul, Iaşi, apoi înregistrată de Casa  de discuri Audio Roton,(1997) în colecţia, Poveşti de Moş Crăciun;

– 2002, Vol. de proză (Poveşti), Sepia şi elefantul, distins în 2003, cu Premiul U.S.R. Filiala Bacău, cu prilejul sărbătoririi ,, Galelor Rrevistei Cartea”

– Varianta engleză , realizată de Mariana Rotaru a volumului amintit, a stârnit deliciul  copiilor de la Şcoala Eikin, din oraşul Nashville-Tennessee,USA, cu prilejul Festivalului  de Lit. copii, la care am fost invitată în calitate de autor şi rudă apropiată;

– 2003, Romanul, Decembrie ’89 ( eroii de azi şi dintotdeauna), Ed. Plumb, Bacău;

– 2004, Vol. de proză scurtă, Cântecul nesfârşitului, Ed. Corgal Press, Bacău;

– 2005 – Vol de poeme, Alb în fereastră, Ed. Opera Magna, Iaşi; Un grupaj de poeme inserat în Revista Viaţa de de pretutindeni,

– 2006- Vol. între poveste şi basm intitulat ,, Viaţa… o poveste!” a obţinut

 Premiul Naţional Ion Creangă, acordat de USR, Filiala Iaşi, la Concursul Naţional de creaţie literară, Ion Creangă. Proza este înclusă în Antologia, Poveşti de la Bojdeucă VIII, Ed. Timpul, Iaşi 2007;

– 2007- Vol. de poeme- literatură niponă, Duminici la porţi / Dimanches aux portes– Florentina Florin/ Sundays by The Gates – Mariana Munteanu/ , Ed. Opera Magna, Iaşi;

– 2008 – Povestea modernizată ,,Răcuşor şi Brotăcica” şi vol. de fabule modernizate ,,Întâlnire pe o nalbă”, ambele apărute la Ed. Erc Press, Bucureşti;

Ambele volume au primit Diplomă de excelenţă, acordată de Biblioteca Judeţeană C. Sturdza, Bacău;

– 2010- vol. memorialistică ,,Respiraţia trupului”, Ed. Opera Magna, Iaşi, obţine

Premiul I cu medalie, la Concursul Naţional de literatură ,,Visul’’, Orăştie;

– 2012- Romanul Pecinginea, Editura Junimea, Iaşi.

,, Pecinginea’’, un roman de reflecţie asupra unei părţi de istorie. Adevărul faţă în faţă cu minciuna. În contextul,, pecinginii’’, autoarea revelă întinderea comunismului peste satul românesc, într-un mod absurd. Paralizant. Petre Isachi.

– 2015- cartea de poeme în proză, Povara tăcerii – Editura Junimea, Iaşi. ,, O carte de micro-poeme în proză, de tip eseistic, cu pagini pigmentate cu o sumă de reflecţii şi de gânduri lirice, prin care autoarea îşi exprimă, poetico-epic, dar şi metaforic, o sumă de fulguraţii aforistice, cel mai adesea plecând de la realităţi imediate” (Emilian Marcu)

-2017- În luntrea nopţii- apărută la Ed. Artbook Bacău,  cu o Prefaţă de Laura Văceanu , Staful  SRH Constanţa  cuprinde o colecţie de poeme de lirică niponă: haiku, tanka şi (împreună cu D.Radu) poeme tanrenga. Cartea este ilustrată cu câteva imagini ( foto haikuuri) realizate de poeta Virginia Popescu. Volumul de poeme apare trilingv, română-engleză-franceză, având ca traducători: Laura Văceanu, Virginia Popescu, Cecilia Moldovan, Alexandra Flora-Munteanu şi Violeta Vartic. Traducerea în franceză a  îi aparţine  poetei Nicole Pottier-Franţa.

2022– EROI BĂCĂUANI DE AZI ȘI DINTOTDEAUNA, Ateneul Scriitorilor

Zbor de nălucă – ArtBook, 2022 – O carte bilanțieră frumoasei vârste octogenare a autoarei, cuprinzând poezie, proză, eseuri, date biografice. O carte frumoasă având ca motor făptuitor pe poeta Mioara Băluță, cu o grafică de excepție, color, a doamnei Veronica Bocanet Calin. Coperta-Mioara Băluță. Lector literar, Nicolae Mihai, text coperte, Petre Isachi, Nicolae Mihai, Petru Scutelnicu, Bogdan Ulmu.

2025 – Jurnal de pisică – Firuța Clio – ArtBook, 2025

• mențiuni critice: 

‘’În contextul  pecingenei’’ autoarea revelă extinderea comunismului peste satul românesc într-un mod absurd şi paralizant.  Efectele în plan uman, pe termen mediu şi lung sunt inimaginabile pentru generaţiile contemporane. Urmând traiectul unor modele incontestabile, asimilate parţial de autoare, precum Creangă, Sadoveanu, V.Voiculescu, A. Soljeniţîn, N. Steinhardt, Marin Preda, Viorel Savin,…Mara Paraschiv identifică evocarea/ povestirea propriei vieţi  (autoficţiunea /autobiografia), cu ‘’memoria’’noastră istorică, dar şi cu destinul celor ce au trăit/ luptat/ trădat/murit în communism. Prin integrarea în compoziţia Textului a unor personaje nefictivizate, autenticitatea nu  poate fi contestată. Farmecul romanului istoriei colectivizării în (co)tangenţă cu Scrierile Hertei Muler, revelă legătura M.P. cu triada clasicităţii absolute a povestitorilor literaturii române’’-Petre Isachi în Prefaţa cărţii.

“Povestea confirmă talentul autoarei care, urmând clasicul procedeu al povestirii în povestire, actualizează simboluri polivalente, sacre şi profane: Dumnezeu, Paradis,Stejar, Soare, Verde, Lumina, Toamna, Izvor, Umbră, Copil, Cer,… şi transmite mesaje eterne. În această , mai curând nuvelă- basm decât povestire, sunt de circulaţie universală: viaţa ca vis,- la vida es sueno– predestinarea, fatalitatea, iubirea, moartea, resurecţia, veşnica întoarcere a vieţii trecând prin moartea temporară, despărţirea, fericirea, frumuseţea apollinică, fugit tempus etc. Originală  -specifică scriitoarei- este tonalitatea elegiacă, poezia existenţei, peisajele paradisiace, implicarea oniricului, multitudinea de semnificaţii intelectuale şi conotaţii sufleteşti, imaginarul mitopoetic, funcţia unor arhetipuri, arta naraţiunii etc. “- Petre Isachi

,,Aproape fiecare poem-eseu, se încheie cu o frază conclusivă, marcat de autoare prin litere aldine, voind să sintetizeze conţinutul poemului, să-l pună în evidenţă şi în valoare, dar să şi atragă atenţia cititorului.’’(Emilian Marcu)

Rodica Dascălu: in memoriam: Mara Paraschiv ~Mara Paraschiv, înainte de toate celelalte calități, un om luminos. O scriitoare cu mult har pe care l-a valorificat până în ultima clipă. O prietenă alături de care am petrecut momente de neuitat. Cu ocazia lansărilor de carte sau plimbându-ne prin grădinile orașului, bucurându-ne de mireasma arborilor înfloriți. Sau dialogând la telefon, pe diverse teme. Mara era un izvor nesecat de povești, sursă inepuizabilă de întâmplări cărora voia să le dea viață. Să nu li se piardă esența. Încercam să vorbesc puțin sau aproape deloc, fiindcă Mara avea de spus lucruri mult mai interesante decât mine. Un om harnic, chibzuit cu timpul ce i-a fost dat. Chiar în situațiile grave, găsea forța de a continua. Să-și facă planuri de publicare a unei cărți noi, de reeditare a uneia mai vechi, de participare la evenimente literare. Mara a fost precum un val uriaș de creativitate, sensibilitate, eleganță, deschidere spre celălalt. Un purtător riguros al memoriei. Iubea copiii și florile. Trandafirii, mai ales. A scris mult și bine. Nu voi uita vreodată emoția citirii romanului ,,Agonia păianjenului”, publicat în anul 2018, la Editura Corgal Press Bacău. Atunci am descoperit adâncimea prozei scriitoarei Mara Paraschiv. Dârzenia ei, întoarcerea la rădăcini. Le-a onorat din preaplinul sufletului. Ultima dată când am vorbit, cu vocea aproape stinsă, dar revenindu-și în chip miraculos, mi-a mărturisit bucuria primirii Premiului OMNIA din partea USR, Filiala Bacău, care i-a încununat întreaga activitate literară. O bucurie a recunoașterii talentului, efortului său intelectual. Prin scrisul ei, Mara Paraschiv trăiește în inimile celor care i-au citit și îi citesc cărțile. Zbor binecuvântat în lumină, Paraschiv Mara!!

Mihaela Băbușanu: Am aflat astăzi cu tristețe că doamna Mara Paraschiv a plecat dintre noi. Sufletul frumos și tenace al Marei Paraschiv va rămâne mereu în amintirea noastră, iar moștenirea ei literară va continua să dăinuiască.

În cadrul proiectului „Bacău – personalități ale locului”, în ianuarie 2023, alături de Rodica Dascălu, am inițiat o întâlnire la care au participat scriitori și poeți băcăuani, în care am discutat despre operele și proiectele Marei Paraschiv, dar și despre spiritul său tenace și creativ. Tot cu acel prilej i s-a acordat diploma onorifică „Bacău – personalități ale locului”. A fost o întâlnire care a bucurat-o tare mult și pe care o pomenea mereu.

Mara Paraschiv a fost o prezență constantă și apreciată în peisajul literar local, oferind iubitorilor de carte volume de poezie, proză, literatură pentru copii și lirică japoneză. Spiritul său creativ și energia inepuizabilă au fost un exemplu pentru toți cei care au cunoscut-o.

Vă las acum cu un fragment din poezia „Singurătate” (2017), care reflectă profunzimea sensibilității Marei Paraschiv:

“Era noapte, ningea

norii îngrijoraţi mă priveau

te aşteptam, nu mai veneai

afară ningea

O pasăre şi-a făcut cuib în părul meu

te aşteptam, nu mai veneai

nu-i simţeam ghearele

răscolind zăpada

nu-i auzeam ţipătul

învăluind depărtarea

Pluteam… pluteam…

pe aripa zborului

nu ştiam de sunt eu ori ea

sau, poate, noi, amândoi

ne sărutam

fulgii albi ne îmbrăţişau

Îmi spuneau c-ai murit

te credeam pajură, salcâm înflorit

te aşteptam, nu ştiam dacă sunt

ori visez un cuvânt

Zbaterea lui mă durea

nu era nimeni, doar umbra ta

mă chema

Te aşteptam, nu mai veneai

era noapte, ningea

peste hăul din inima mea.”

Odihnă veșnică, doamnă Paraschiv Mara !

Tincuța Horonceanu Bernevic: Ieri, 3 iulie 2025, s-a stins din viață scriitoarea Mara Paraschiv, om de cultură, nelipsită de la activitățile literare, o prezență elegantă și distinsă, o prietenă într-ale scrisului care m-a însoțit la lansările mele de carte de la Bacău sau București, la Târgul de carte Gaudeamus, un om pe care l-am simțit aproape mereu și cu care am împărțit clipe speciale.

4 iulie. Azi ar fi fost ziua mamei. Zi de sărbătorit împreună cu oamenii dragi. Zi de bucurie. Mama și Mara Paraschiv s-au cunoscut la lansarea din 2018 a romanului Când totul era verde. Erau de aceeași vârstă. Poate că s-au reîntâlnit și-și povestesc ce mai este în ceruri și pe pământ. Două suflete dragi pentru care mă rog.

Dumnezeu să le înveșnicească în Raiul Său!