perplexitate (atfel)

martie 5, 2016 în Arhivă de radu luca dupes

mă contrazici degeaba
este exact așa cum spun
când taci mă doare până amețesc
mă trezesc direct în coșmar
realitatea mă taie bucăți
și mă îngroapă la tulpina unui vis din lemn de portocal
când taci risipesc dimineți pe culoarele minciunii
îmi dau foc în mijlocul orașului
mă alung la marginea lumii
lângă un scorpion așteptând pielea rătăcitului
când taci îmi cresc frunze pe brațe
poteci la picioare
dar și cuie în tălpi
când taci inspir cocaină milă și teamă
iar marginea prăpastiei îmi e pat în fiecare clipă de
odihnă
când taci haite de lupi hămesiți
rup hălci strașnice din carnea liniștii aparente
când taci mașina frigorifică
se lovește de visurile mele pe zebră
după impact ne scuturăm și adunăm fiecare ce apucăm
(de obicei ajung acasă cu o cutie mare de înghețată)
când taci nimicul rămâne cu mine peste noapte
peste zi peste an peste nimicul de ieri
peste cel de azi peste nimicul de mâine
și taci

Note