primăvară continuă
martie 5, 2016 în Arhivă de Viorel Gongu
Flori de nuc-sonet tip d Arezzo
Pe ceru-albastru, mândrii, eghileţii
Şi-i etalează nucii plini de fală.
Din cerul aburit de-atâta gală
Privesc în rotocoale mari, ereţii.
Albinele trezite dau năvală
Să care miere să îşi crească feţii.
Cu ochii ridicaţi, anahoreţii
Pe munte urcă-n margini de uvală.
Gutuii temători pitindu-şi floarea
Aşteaptă şi observă ce se-ntâmplă.
Cu prima rază se-ncălzeşte boarea
Din spuza nopţii şi privind splendoarea
Poetul pune degetul la tâmplă
Pictându-şi în sonete încântarea.
Liliacul-sonet tip d Arezzo
Sub bură de zăpadă, liliacul
Îşi umflă bobii căutând o rază,
Abia aşteaptă vremea de emfază
Să-mpodobească cu parfum cerdacul.
Nerăbdător, în soarele de-amiază
Abia-şi mai ţine-n teaca lui şabacul,
Din vârf de crengi, priveşte-n jos gândacul,
Pândind mireasma dulce din şalază .
De-un ultim ger nu-i pasă şi-nfloreşte.
Splendoare susurând a dulce miere,
Eliberează din umflatul cleşte
Iar Dumnezeu de geruri îl fereşte
Să fie-adus în Noaptea de-nviere
Lângă simbolul tainicului peşte.
343-Brânduşe-sonet tip d Arezzo
Când iarna îşi slăbeşte din cătuşe
Mirări se nasc timide pe sub glie.
Un abur cald trădeaz-o herghelie
La margini de păduri răsar brânduşe.
Ridică ochii din filocalie
Călugării legaţi în brâu cu-o noajă,
Se-apleacă şi ascultă pe sub coajă,
Potcapuri se preling de pe chelie.
O buburuză cu aripa moale
Se odihneşte după prima tură,
Drumul se-opreşte din eterna cale
Să plece iar pe câmpuri nu se-ndură,
Ţărâna abureşte parcă-n foale
Când cerul năvăleşte crud în gură.
Ghiocel-sonet d Arezzo
Spinarea-ncovoiată sub povară
Îşi saltă aişorul fără teamă
De gerul ce cu gheaţă trage tramă
Urzind la primii zori de primăvară.
În fiecare an o nouă gamă
Ne cântă omătuţul şi-o mioară
Îşi naşte mielul pentru prima oară
Purtând povara vieţii de-a fi mamă.
Privind zăpada care stă să moară
Alt ghiocel ne-apare pe la tâmple;
Ne strecurăm de tot în călimară
Unde ne-aşteaptă, ca întâia oară,
Speranţa că ceva o să se-ntâmple
Când versul ni se-aşterne pe-o vioară.
Zambile-sonet tip Guittone d’Arezzo
Firavii aburi ies tăcuţi la soare,
Pământul din zvâcnit abia se ţine
Să nu îngenuncheze în sulfine
Când năvălesc pe lume mărţişoare.
Zambilele horesc chemând albine
Iar dinspre stupi sosesc în zbor ciopoare
Spre hiacintul care în splendoare
Le-ameninţă din partea lui de bine.
Parfumul tropoteşte peste fire,
Chiar Dumnezeu zâmbeşte şi mirose,
E cimitirul parcă în simţire.
Pluteşte-n aer numai nemurire,
Se încarnează iar albele oase.
Cu vii morţii vin la întâlnire
Corcoduş-sonet tip Guittone d’Arezzo
Zvâcnesc în muguri mii de corcoduşe
Prin ochi miraţi privesc timid pe-afară,
Ciopor de flori albinde-n primăvară
Ne cântă simfonii fără arcuşe.
Bondari burtoşi, cu aripa sprinţară,
Se-amestecă în flori cu albinuşe,
În crengi, zorite, primele culcuşe,
Fac păsări mici venite iar în ţară.
E zarvă-n flori, pe ramuri păsărele
Se-mperechează şi se iau la sfadă.
Totul e bun pe lume şi de rele
E seacă lumea şi parcă-n andrele
Se împleteşte, fără de tăgadă,
Maramă verii cu cosiţe grele.
Vio, alege si categoria la care postezi, din dreapta.