la un prieten, la vorbitor…
martie 5, 2016 în Poezie de Viorel Gongu
La un prieten, la vorbitor
Şi? Ia spune!
Prima dată simţi că te-a sărutat Dumnezeu
cu toţi îngerii
rămâi la picioarele lui şi plângi
din lacrimile tale se ridică un lanţ gros
ceare se ridică până la cer ca un şarpe
apa sărată cobară din za în za
şi simţi că eşti gol ca o cutie de carton
vrei ciocolată multă ciocolată
şi te repezi în copilărie cu ciocolata în gură
şi adormi căutând
o doză sau măcar bani pentru
rămâi doar tu cu bunele tale
relele ajung pe buzele lumii
care te scuipă cu ele din fundul curţii
cauţi acea zi de luni întâi
când te-a sărutat Dumnezeu
şi ajungi o za în lanţul care atârnă de cer
te scurgi înspre înalt ca o miere de salcâm
şi lumina are gust de pelin.
Asta este!
Mai vii?
Vio, te rog fixeaza si categoria textului inainte de a posta. asa faceam si in Lira veche
cred că am început să “mă prind” cum se face