Invat sa respir teatru!

martie 5, 2016 în Proză de Puiu Mariana Diana

2/5 (1)
Plămânii îmi sunt inundaţi de un aer expirat şi greoi.Un fel de mucegai împânzeşte întreg oraşul. Şi
vreau să respir o noutate, plimbându-mă pe sub pasajul greoi şi el de mulţimea de oameni.Mă simt ca
într-o ghenă părăsită în văzul tuturor.Şi încă respir…
Între librării si magazine vechi ,există!!! Există ce vrei tu să fie. Pentru mine înseamnă aer,evadarea
dintr-o sticluţă cu diluant. De ce diluant? Pentru că totul e lipsit de viaţă si cultură uneori .
Între aceşti pereţi poţi inspira talent,iubire,fericire….Poţi citi printre feţele obosite,înfăşurate de haine
vechi, dar viu colorate,emoţii. Diverse emoţii. Înspir bucuria cu sunetul. Şi tot ce ma înconjoară intră
prin piele.
Din ploaia de petale,moarte după câteva zile de existenţă, se ridică un aer uşor ameţitor,mai mult un
anestezic al durerilor. Şi încep să se mişte la cele câteva picături fierbinţi cazute din ochii muzelor de
pe scenă,care plâng…Şi cât de mult pot plânge ,până să te facă şi pe tine să plângi? …
O lumină puternică conturează siluete atletice din mijlocul scenei. Par obosite,dar continuă până-şi
termină povestea. Prin această primă repe2ţie,umbrele noastre au citit doar o parte din poveste.
Iar scenariul lung începe să acopere scena..şi se loveşte de podeaua rece…
E linişte! Şi nu numai linişte…E libertate,între patru pereţi. E bucurie,emoţie…respir emoţie,o a2ng …
Dupa multe vizite,am învăţat să respir din nou…să respir un aer pur ,numit TEATRU!

Note

3 Comentarii »