mi-e dor la fel de tare ca atunci
zilele erau subțiri cât degetul inelar
nopțile adânci ca distanțele dintre lumile noastre
acum în praf mi-a lăsat rugămințile
topită speranța înăbușite gândurile
de ea mi-e dor cum mi-e dor de mine
strivind în brațe nucul din curtea bunicilor
rupeam hămesit din răcoarea vrăjită
îmi era dimineață și seară și
noaptea curgea împreună cu ea peste mine
treceau furnici grăbite să ajungă în țărână
înverzeau visele mele dospind în cuptoare de iarbă
demult îmi iubea dragostea dar astăzi
ploaia nu mai vine
Postat de:paralescududu | Categoria: BibliotecaLa data: 2015-06-02 16:12:46 | Numar de comentarii: 4 | Citit de: 75 ori (in ultimele 7 zile)
Comentarii recente