de dragoste
martie 7, 2016 în Poezie de Nuta Craciun
mi-ar fi plăcut să fiu o femeie frumoasă
să pot desface în fâşii transparente
privirea ta opacă
să o simt cum curge peste umerii mei
goi
să te pot minți
doar puțin
aşa cum fac femeile frumoase
cărora li se iartă totul
să te ademenesc cu un zâmbet
luat de gata dintr-o pagină de vip
iar tu să mă urmezi fără să eziți
până la marginea lumii
şi dincolo de ea
să uit toate intâmplările rele
care m-au urmărit prin toate odăile de închiriat
în care am locuit
să mă priveşti în ochi iar sângele meu
să urce pe o scară până la cer
apoi să vină acel cuvânt nespus de secole
să-mi intre în sânge odată cu aerul
un discurs firesc, stea, de fapt cinci stele…
și…nu ține numai de aspectul exterior…http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/lonely-and-fabulous
de fapt teama este si ea o forta, atunci cand o constientizezi! 🙂
eu am fost mereu uluita de forta pe care o au femeile frumoase fara sa daruiasca nimic altceva decat o frumusete pentru care nu au facut nimic, sau aproape nimic, in schimb femeile care au purtat frumusetea pe dinauntru fara s-o afiseze ostentativ, au pierdut mereu … poemul l-am scris rupandu-l din carnea mea, e parte din ceea ce simt si gandesc caci nicicand nu m-am considerat o femeie frumoasa, din contra, am avut mereu de luptat cu o timiditate bolnavicioasa si cu o fizionomie destul de inexpresiva, dar recunosc, intotdeauna am invidiat femeile frumoase care castigau fara sa faca nimic… multumesc Cristina!
femeia, această forță de care-i este teamă sieși. dar o conștientizează ca tine în poezie:)