ar trebui chiar să vă cert domnule profesor

poezia nu e cireșul ăla înflorit

din care  rupsesem o ramură

și-am adus-o în clasă

dacă am tăia întreg cireșul m-ați întrebat

și de-atunci toate crengile înflorite

au rămas la locul lor

poezie nu-i nici pădurea aia în care ne înfundaţi

până peste urechi pașii primăverilor timpurii

că da erați un montecristo al poeziei

cu mercedes în școala de vis-a-vis

și-o autoexilare pe insula în care iubirea era deja  inventată

un ion doi ioni nu doi de ioni

un lup doi lupi nu doi de lupi și gramatica

își are  poezia ei spuneați

gata cu atâta visare spun alții acum piere online

ca de copitele cailor cavalcada ierbii

da domnule ați greșit o viață

poezie este ceasul ăla pe care îl desfăceați

oră de oră în bucățele

încercând cu disperare să-l reparaţi

cum încercați să ne faceți pe noi dom’le

să pricepem

că poezia e poezie

și-atât