Ekphrasis – Musee des Beaux Arts

W. H. Auden

Despre suferinţă ei nu au greşit vreodată,
Vechii maeştrii: au înţeles că e o stare umană care se petrece
Pe când altcineva mănâncă sau deschide fereastra sau merge urmând o potecă
Şi cum bătrâni fiind, aşteaptă cu smerenie
O renaştere miraculoasă, ei sunt întotdeauna
Copiii care fără intenţie patinează la marginea unui lac
La capătul pădurii:
Ei nu uită
Că martirul îngrozitor îşi urmează calea
Şi că într-un colţ oarecare e un maidan murdar
Unde câinii îşi duc viaţa lor de câine, iar calul călăului
îşi scarpină cu inocenţă posteriorul de un pom.

În tabloul lui Breughel, Icar, de exemplu: totul dispare
Liniştit, în ciuda dezastrului, plugarul a auzit pleoscăitul în apă,
ţipătul lui de ajutor, dar pentru el nu este o catastrofă de luat în seamă;
Soarele străluceşte
La fel ca şi pentru picioarele albe care dispar în apa verde