locuri și umbre

martie 12, 2016 în Arhivă de Cristina Ștefan

mă întrebi liniştit
ce aş vrea să aud
şi-ntrebarea aceasta
îmi vine iubire

ziuă de-aş fi
o dâră de lumină
în noaptea insomniei
e de ajuns
să ştiu la ce bun
raza farului în mare
întunecată călăuză
spre snoaba înlocuitoare
nopţilor mele altfel mereu
una câte una
după cer se-nnoiesc
cuvânt oferit de lucrat
câteva ore căldura
unui şir de iluzii c-aş fi
zorii văzuţi străină de el
înşelată de el
vânzătorul din vis

este-o anume iarbă
în acest loc
aceeaşi de două secole şi jumătate
verde albastră cu fire subţiri şi înalte
onduleză în valuri seve adânci
cum ştiu ce oase
cum aud ce nume
iarba asta înaltă
de două secole şi jumătate
se coseşte singură noaptea
dimineaţa creşte iar în pâlcuri de lumină
calc pe ea ca pe rana vorbirii
m-afundă mângâietoare
în timp ce creşte din mine
cum întrebările tale

ceaţa lăptoasă
acoperă zgomotele lumii
vine în cârlionţi de fată bătrână
îşi aşază fruntea încreţită
pe oraş
uluitor talent de orbire
dar ce linişte aduce
începutul planetei
şi face lucrurile tăcute
aşteaptă să se poată vedea
în lungul străzii
un incontur cu fiecare pas
mai întreg nefiresc

atât de repede a trecut locul pe lângă mine
încât ziua aceea suna ca la ieşirea din clasă
oricum călătoream pe stepper
şi împrejurimile se derulau
la fel de iluzoriu
din creşterea ierbii
dar parcă locul anume
semnifica o plimbare
pe malul râului împreună
sălcii în crânguri
delte cu egrete regrete
feerii luminoase
şi alte vechituri
din când în când
un înger la răscruci
toate erau neputinţa opririi
am trecut atât de des pe lângă tine
localizată la stepperul performant
de fapt stau pe loc
în sala de forţă a negândului

mă aud
vinovată de umbră
rechizitoriu făcut de-ntâmplare
vinovată de loc
negăsit în lumină

şi mă-ntrebi
ce aş vrea să aud

un cuvânt
de copac hăituit
vreau s-aud
umbra şi locul
foşnetul lor recviem
să le-aud frica
răsturnată fără orice măsură
vândută dinainte ochiului meu

ia! ssst! îmi urcă prin piele nimicul
i-aud plâsul şi râsul
zidite în sfârşit
umbra asta mă doare
în locul din care nu mai am ce să zic
mi-aud cuibarul rece-ntre coaste
de nicăieri venit
şi n-are unde duce acest colos de umbră
de nimeni însoţit

Postat de:Cristina Ştefan | Categoria: Biblioteca La data: 2011-05-05 10:22:09 | Numar de comentarii: 24 | Citit de:208 ori (in ultimele 7 zile)
Da-i nota:
Stele acordate
Carmen Tania Grigore Sterge stele acordate
m. frumosu Sterge stele acordate
teodor dume Sterge stele acordate
Mihaela Aionesei Sterge stele acordate
Maria(na) Doina Leonte Sterge stele acordate
Stanescu Aurel Avram Sterge stele acordate
any tudoran Sterge stele acordate
Veronica Pavel Sterge stele acordate
TOTAL: 24 stele
Mi-a placut tot poemul, e o lectrura complexa si se sustzine. Am o singura carcoteala, un singur cuvant m-a deranjat, mi s-a parut prea didactic: “aceasta” din prima strofa. In ciuda parerii d-lui Dume ca in prima strofa nimic nu e de schimbat, stiind ca se referea la “ce” si nu la “aceasta”, indraznesc sa cred ca fara cuvantul mentionat ar suna mult mai poetic. Dar, stiu ca de obicei tii la cuvintele tale, asa ca nu ma astept sa-ti “insusesti” carcoateala mea. Am spus-o totusi.
Poem remarcabil.
Veronica Pavel
Fondator admin
Postat la: 2011-05-10 15:10:20
multumsc, any!:)
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-05-10 07:53:05
Un poem captivant,care trezește un amalgam de senzații adormite, rezonez îndeosebi cu ultimele doua strofe,efectul este unul complex,asupra cititorului,mai ales cand il citesti in liniste asa cum fac eu la aceasta ora,ma bucur ca am reusit sa-l citesc!
any tudoran
Admin
Postat la: 2011-05-10 01:34:32
si eu va multumesc, Doina, Miha, pentru atenta citire.
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-05-07 15:56:49
foarte diferit de ce am citit până acum…
l-am citit, l-am reluat şi mi-a lăsat aceeaşi impresie,poem scris dintr-o suflare, ca şi cum s-ar fi ascultat o partitură, muzicalitatea cucereşte , imaginile sunt impresionante, finalul îmi place în mod deosebit.
“în locul din care nu mai am ce să zic
mi-aud cuibarul rece-ntre coaste
de nicăieri venit
şi n-are unde duce acest colos de umbră
de nimeni însoţit”
Mihaela Aionesei
Fondator
Postat la: 2011-05-06 16:20:21
,,din când în când
un înger la răscruci”…în răscrucile căutărilor şi găsirilor, la întretăierea luminilor şi umbrelor, acolo unde creşte iarba şi locul vorbeşte iar negândul tace, acolo unde întrebările şi răspunsurile înseamnă iubire, acolo se naşte poezia, iar poetul aude cu ochii, vede cu auzul, simte că trăieşte în alte dimensiuni…Un poem pe care îl aud, îl văd, îl simt…Mulţumiri, Cristina!
Maria(na) Doina Leonte
Fondator admin
Postat la: 2011-05-06 13:42:28
cu tot cu ce multumesc, arty!
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-05-06 09:25:38
umbra asta mă doare
în locul din care nu mai am ce să zic

eu am citit.si comentariile. dar poemul l-am admirat si cu ce, cu tot.

m. frumosu
Autor
Postat la: 2011-05-05 22:00:38
multumesc de aprecieri, Teodor!
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-05-05 21:56:40
cristina,
în cazul de faţă e cu totul altfel.
eu nu văd de ce se tatonează atât pe acest “CE”
consider că e bine plasat şi nu ar avea cum deranja chiar dacă am da dreptate, deşi nu au, anticomentatorilor mei.
mizând pe înlocuirea lui cu altceva s-ar greşi mult. propunerile făcute de ei schimbă înţelesul intregii strofe.
Marian D. propune varianta cu “dacă”. eu spun că nu merge pentru că “dacă” exprimă un raport cauzal şi nu introductiv, iar CE-ul din text e o REFERIRE, chiar bine plasată în context.
“mă întrebi liniştit
ce aş vrea să aud
şi-ntrebarea aceasta
îmi vine iubire”

nu e nimic de modificat sau de înlocuit aici, cristina.

aprecieri!

teodor dume
Membru de onoare
Postat la: 2011-05-05 21:14:19
Marian D. si Calin D: explicatia este data de Cristina foarte clar, o reiau si eu aici ,dupa care pun punct discutiei.
” e un singur caz, ce, in loc de care, pronumele “ce” introducand atributive sau subiective:
fata ce mi-a placut, mancarea ce era acra, vulpea ce visa la struguri.”
Carmen Tania Grigore
Fondator admin
Postat la: 2011-05-05 21:01:49
va rog sa va mutati pe gramatica. sterg tot ce e offtopic aici.
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-05-05 20:57:16
revin pentru Calin: “ce”-urile de aici au cu totul o alta functie, nici unul nu se incadreaza la categoria celui recomandat a se evita;
Carmen Tania Grigore
Fondator admin
Postat la: 2011-05-05 19:08:04
,,nopţilor” e in cazul dativ, nu în genitiv. Nu are nevoie de articolul genetival ,,a”. Revin după lectura aprofundată a poemului 🙂 ( acum am o urgenţă…uf! )
Maria(na) Doina Leonte
Fondator admin
Postat la: 2011-05-05 16:53:22
m-am tampit.
slaba inlocuitoare noptilor mele.de ce e dezacord?
multam frumos, Carmen, Andrei.

Calin spune-mi daca inca mai crezi ca eu combat ce-ul si daca ai sesizat despre unul singur, cazul lui care imi displace.

Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-05-05 16:46:20
n-ai inteles nimic, Calin, reia cu rabdare mesajele.
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-05-05 15:31:47
contagiune? dar e numai recomandarea mea proprie si personala, si nu obliga la nimic.
imi repugna sonor, imi repugna sugestiv, poticneste muzicalitatea, o transforma intr-o fraza cautata, snoaba, a la coana Chirita.

in alte roluri este diafan ca tranmitere, potenteaza, nu poti discerne, asa-i? da, e doar o nuanta lingvistica.

Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-05-05 15:30:56
nu “trebuie” sa-ti explic.
insa nu ai inteles ca doar pronumele relativ inlocuitor lui “care” il combat eu, doar nu ma apuca aiurea scoaterea din dex a cuvintelor romanesti. e un singur caz, ce, in loc de care, pronumele “ce” introducand atributive sau subiective:
fata ce mi-a placut, mancarea ce era acra, vulpea ce visa la struguri.
este exemplificat si la gramatica si in regulament la exemplificarea lirismului modern.
sigur ca il folosesc si eu. in celelalte roluri gramaticale. este indispensabil.
in dex nu e dat cazul in speta:

CE pron. invar. I. (Interogativ, uneori cu nuanță exclamativă) 1. (Exprimă o întrebare) Ce ai? ♦ (Fam.; ca răspuns la o chemare) Poftim? ♦ (Cu valoare de interjecție) Cum adică?! Se poate?! Nu l-am găsit! – Ce? ♦ (Adjectival) Care? Ce fel de… ? 2. Pentru care motiv? din care cauză? Ce te miri? ◊ Expr. (În formule de răspuns) De ce nu? = a) cum să nu, desigur; b) se poate, e posibil. De ce, de nece, se spune cuiva pentru a încheia discuția când nu vrei să-i răspunzi la întrebare. ◊ (Cu valoare de conjuncție) Nu văd de ce te superi. ♦ (Pop.; cu valoare de conjuncție cauzală) Pentru că, fiindcă, deoarece. 3. (Interogativ-exclamativ, indică surpriza, indignarea, neîncrederea etc.) Cum adică? Nu cumva? Ce! Vrei să spui că n-ai fost? II. (Adverbial) Cât (de tare, de mult), cum. Ce-aș mai râde să te văd păcălit. ◊ Expr. Te miri ce = nimica toată, puțin. Cât pe ce = aproape, gata-gata. Din ce în ce = cu cât trece timpul; tot mai mult. (Pop.) Numai ce = (deodată) iată că…, pe neașteptate. ♦ (Dând nuanță de superlativ adjectivului sau adverbului pe care-l precedă) Cât de…! III. (Cu valoare de conjuncție) Care lucru anume. Nu mai știa ce să facă de bucurie. ◊ Expr. A ști (sau a afla) ce și cum (e) = a fi bine informat despre ceva. IV. (Relativ) 1. Care. ◊ Expr. Pe zi ce trece (sau merge) sau de ce trece (sau merge) = pe măsură ce trece timpul, tot mai mult. 2. (În legătură cu „a fi”, „a găsi”, cu sens explicativ) Ființă ticăloasă ce ești! ◊ Expr. N-ai (sau n-aveți) pentru ce (sau de ce), formulă de politețe prin care se răspunde cuiva care mulțumește. A (nu) avea de ce… = a (nu) exista motiv întemeiat pentru… 3. Ceea ce. Ați aflat ce s-a întâmplat? ◊ Expr. Ce-i drept = într-adevăr, de fapt. V. (Nehotărât) 1. Un lucru oarecare, nu știu ce, nu știu cât; ceva. ◊ (Substantivat; precedat de „un”) Un ce anume. ◊ Expr. (Reg.) Cu mare ce = cu mare greutate; greu, anevoie. 2. (Cu repetarea verbului din propoziția principală) A stat ce-a stat. 3. Orice, oricât. Zică cine ce va vrea. – Lat. quid.
Sursa: DEX ’98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink

in dictionar de sinonime este ca forma populara:

CE pron., adj., adv., interj. 1. pron. care, (pop.) de. (Cei ~ priveau.) 2. adj. care. (~ vânt te-a adus aici?) 3. pron. orice, orișice, (înv.) verice. (Zică lumea ~ o vrea.). 4. adv. cât, cum. (~-aș mai râde!) 5. interj. (interogativ) cum? poftim? (fam. și pop.) ha? (~? N-am auzit!)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

nu-l agreez, in aceasta utilizare in limbajul modern…si in acest text nu l-am folosit, de ce minti?

cu restul ce-urilor de acord, fireste se poate “cepelega” infinit!

Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-05-05 15:27:11
Nu… dar la noapte avem ploaie de stele şi am o presimţire.. mă voi aşeza în calea lor şi dacă una îmi va intra în sân, voi alerga ca un nebun 🙂
Stanescu Aurel Avram
Fondator admin
Postat la: 2011-05-05 14:13:14
preiau un cuvant din poem si spun: un impresionant
recviem liric, o compozitie in tonalitati tulburatoare, conduse tensional spre o finalitate cu mesaj ontologic; ultimele doua strofe mi-au placut in mod deosebit,muzicalitatea potenteaza efectul creat de imagini; excelent!
Carmen Tania Grigore
Fondator admin
Postat la: 2011-05-05 14:00:22
e un simplu dativ, nu stiu ce zici…cui inlocuitoare? noptilor. nici nu mergea genitivul.
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-05-05 12:40:01
Geo, repetitia am vrut-o, iar la dezacord nu realizez. care e? mai spune-mi ca nu vad, chiar nu vad!
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-05-05 11:16:39
ai visat urat, AAS?
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-05-05 11:13:40
Neclare aceste insidioase coşmaruri… un coşmar e adevărat când este clar 🙂
Stanescu Aurel Avram
Fondator admin
Postat la: 2011-05-05 10:50:50

Note