și uite cum ne intersectăm

așa ca din întâmplare pe șosea

și chiar e-o  întâmplare

mașinii mele negre nu-i  mai deraiază inima

înspre parbrizul mașinii-tale-negre-cadou-de-nuntă

i-am reglat unghiul de fugă al uitării

ai fi putut saluta

cum ai luptat în turnir pentru mine într-o altă viață

aș fi putut ridica mâna așa ca un drapel în bernă

dar tu știi că nu mai am de ce să șterg ochii

fluturilor albi

au părăsit  demult doliul

și scriu poezia asta

pe drumul cenușiu dintre cele două orașe

mi-aș dori  să fie caldă ca o felie de pâine cu unt și miere

lângă  ceașca de ceai aromat când nu știi că urmează execuția

e doar un replay al tăcerii întinse  față de masă

pentru ultimul mic dejun împreună

de după deal cimitirul se repede înspre mine

ca un câmp cu ghiocei uriași

maledetta primavera

strigă din toți plămânii radioului  loretta goggi

și soarele se însănătoșește brusc