O misterioasă expoziţie Perahim în Israel 

Cercetând o parte din imensa arhivă de fotografii a regretatului dr. Theodor Coman am descoperit o serie de diapozitive a unei expoziţii conţinând picturi semnate de marele artist avangardist Jules Perahim. Din unele fotografii deducem că este vorba de o expoziţie privată, organizată probabil într-o casă particulară, sau o galerie, nu cu mult înainte de 1970.

Remarcăm o serie de picturi în stilul suprarealist, pline de personaje fantastice, pânze încărcate de tensiune şi mister. Dar cine este acest Perahim? Wikipedia ne oferă o scurtă biografie pe care o reproduc aici:
Născut Iuliș Blumenfeld, (1914)  Jules Perahim a fost elev al pictorilor Nicolae Vermont și Costin Petrescu. Perahim se distanțează rapid de aceștia la începutul anilor 1930, devenind una din tinerele figuri ale avangardismului suprarealist românesc.

Devine cunoscut sub numele artistic de Perahim, cuvânt ce însemnă în ebraică “flori”, a cărui proveniență constă din traducerea numelui său de familie Blumenfeld (câmp cu flori) . Colaborează la revistele avangardiste Unu (1930 – 1932) și Alge (1930 – 1933) , pe care o înființează cu Gherasim Luca și Aurel Baranga. În 1932, are loc prima expoziție personală de tablouri și desene, de tendință suprarealistă, metafizică, la București. Expune la București și la Brașov în 1936 tablouri și desene cu evidente accente de critică socială.

În 1938, expune la Praga, unde îl întâlnește pe artistul dadaist John Heartfield. Întors în România în timpul ascensiunii fascismului, este amenințat pentru desenele antinaziste și anticapitaliste publicate în presă (“Cuvântul liber”, “Reporter”, “Pinguin”) și este nevoit să se refugieze în URSS (1940), unde dezastrele războiului îl împing până în Armenia, unde își câștigă existența ca decorator al unui teatru pentru răniți.

În martie 1944, este mobilizat la Moscova pentru a fi tehnoredactorul revistei de front “Graiul nou”. În această calitate, se întoarce în România în momentul în care aceasta se detașează de Axă. Lucrează ca profesor de scenografie și tehnica artelor grafice la Institutul de Arte Plastice din București (1948 – 1956) și ca redactor-șef al revistei “Arta plastică” (1956 – 1964). În acest timp, se consacră exclusiv artelor aplicate, ilustrației de carte, decoruri de teatru, decorații murale și ceramică. Din anii șaizeci revine la pictură. Se stabilește definitiv în Franța în 1969. 

În Franţa pictorul va relua temele avangardiste pe care le tratase cu originalitate în anii 30.
Nu am găsit referinţe legate de expoziţii organizate în Israel înainte de anii 70, probabil exponatele cu pricina se datorează unei iniţiative particulare care se adresa cu discreţie, cunoscătorilor şi colecţionarilor Israelieni. Perahim rămâne din păcate, puţin cunoscut şi slab cotat în Israel, spre deosebire de celalt mare pictor dadaist Marcel Ianco, care alături de Tristan Tzara şi alţii, fondează la Zurich celebra mişcare Dada, acum exact 100 de ani .