3/5 (1) M-aş face val, să rătăcesc în trupul tău de alge, Să prind conturul unui nor, lumina când se sparge, Să te-ntâlnesc, Poseidon, prin lumea de meduze, Să mai sărut, din când în când, zăpezile pe buze,   Să port pe umerii-mi de stea făclia de amurguri, Să-mi scutur tălpile de-azur prin sate ori prin burguri, Să mă-nveşmânt în
citește mai mult

„E-o luptă viaţa, deci te luptă”, Orgolii mute prind curaj, Din carne vidul se înfruptă, Trăieşti cu vise în sevraj.   Iubirile sunt pasagere, Un biet refugiu printre corbi (Păşind pe două emisfere, Ecuatorul îl resorbi).   Captiv la ţărmurile urii, Cu o desagă grea de vini, Te sprijină „Muma Pădurii” Şi nu culegi decât ciulini.   E-o luptă viaţa…
citește mai mult

Mă-mbrac în furtună, captiv Ruginii ce flutură-n zare; Cu freamătul persuasiv, O lacrimă strigă din sare.   Mă plouă cu gust de abis Şi-mi zgârie-o stea solitară, Mă plouă cu sânge de vis Împins din sinapse afară.   Răcneşte o linişte-n doi, Se spânzură cerul de ramuri; Un murmur salvat din puhoi Mai vântură pe macadamuri.   Mă-mbrac în miresme
citește mai mult

1/5 (1) Îşi deapănă ariciul plictisul de pe ace, Se-nchide în caverna bombasticului eu; Sfidând ecofobia, se-ncumetă s-“atace”, Odată, o broscuţă adusă de-alizeu.   Încearcă s-o atragă pe căi meşteşugite: – De unde eşti, cumătră, şi cum pot să te-ajut? Mi-e spleenu-atât de mare, aproape mă înghite; Când ţi-am văzut plutirea, rămas-am, sincer, mut!   Precum o baiaderă vivace, antrenată,
citește mai mult

4/5 (2) Nu sunt poet, cel mult un trubadur Al zărilor foșnind arar sub pleoape, Un rătăcit pe-al sorții abajur, Ce-și ia răgaz din lună să se-adape!   Nu sunt poet, ci un refugiat Pe marea găzduită de foneme, Din timp în timp, la nori afiliat, Îmi dezvelesc azurul prea devreme.   Sunt un golumb ori poate-un albatros, Când zborul
citește mai mult

3.25/5 (4) Sunt doar o mască pe un suflet gol, Un chip plăpând cu-alură de scânteie, Seiful greu din ceară, fără cheie, Ascuns în al neliniștii atol.   Sunt stația rămasă fără tren, Sub orologiul vechi, mușcând din noapte, Ori un popas de-ntunecate șoapte, Un ultim vers într-un anost catren.   Am trupul frânt de tainice poveri, Doar candela tăcerii
citește mai mult

3/5 (1) Suspinul frunzelor ce mor, Crestând poeme pe nervură, Prin nopți sălbatice de zgură, Ce țin oftaturi sub zăvor,   Mă urmărește-n linul zbor Al versului în stare pură – Suspinul frunzelor ce mor, Crestând poeme pe nervură.   Cu gingășie de cocor, Dansează crengi în bătătură Și fac uzanță de „bravură”, Când se dezbracă în decor.   Suspinul
citește mai mult

3/5 (1) Adept al iernilor cuminți, Ce bat la porți de neuitare, Presar surâsul din dotare Pe crivățul ținut în dinți.   Clasez himerele fierbinți, Printre păcate liniare, Adept al iernilor cuminți, Ce bat la porți de neuitare.   Erori cu aere de sfinți, Sortate pașnic în dosare, Își deapănă ninsori neclare, Stârnindu-mi veștede dorinți.   Adept al iernilor cuminți…
citește mai mult

Înfloresc amintiri sub cascada de ploi (Anotimpul de jad se-oglindește în noi): Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam, Fericirea-și cresta primăvara pe ram.   Pentru zâmbetul tău – un concert de viori, Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din sori. Mi-ai lăsat, pe sub gând, o fărâmă de stea, Să-mi adune-n pocal tulburarea, în ea.   Orișiunde ai fi, ești
citește mai mult

Se plimbă-ades prin visul meu sobolii, Își sapă galerii pe sub ruine Și ronțăie, când nu se pot abține, Cuvinte-surogat, din portofolii.   Risipa zilei stăruie-n crevase, Abdică-n mine revoltat lumina; Degustă noaptea, fragmentată, cina: O porție din frigul de pe oase.   Fântânii de poeme i-am pus cruce: Cu apa lor nu poți stropi răsaduri De suflete la margine
citește mai mult

4/5 (2) Am locul meu sub soare și nimeni, niciodată, Chiar risipindu-mi umbra, nu-l va putea lua. Pe valurile sorții, plutind debusolată, Doar eu îmi caut țărmul unde să pot visa.   Mi-e ancoră suspinul care mă ține-n viață În marea de iluzii, pictată cu rechini, Ori clipa muribundă, din plăsmuita piață, Vândută la tarabe, pe stive de ciulini.  
citește mai mult

3/5 (1) Se tânguie natura cu glasu-i enigmatic Și deapănă, confuză, apusuri primitive, În filele-i de gheață – atavice misive; Își toarce anotimpul fuiorul său, apatic, Pe buza înserării cu zâmbetul extatic.   Semeață e crăiasa cu rochia-i de gală, Ornată cu dantele și bumbi din promoroacă, Când poartă, delicată, condurii pe toloacă, Cuprinsă fără veste de-o sfântă amorțeală, Sub
citește mai mult

3/5 (1) Un acvilon subit mă sabotează, În avanpostul stinselor iubiri (Când poți pe-o ață drame să înșiri, Nici conștiința nu-ți rămâne trează!).   Un boț de suflet putred în simțiri – Noi răsărituri brusc mi se ridează, Iar vechiul puzzle viața o mimează: Aceeași nuntă – revocații miri.   Mi-am adunat din bâlciuri măiestria De-a cerne nori, cu aer
citește mai mult

Pe vălul minții-mi plouă rătăcit, Cuvinte pe sub picuri se destramă, În tigva nopții iar m-am bălăcit, Îmi joacă muza într-o nouă dramă.   Îmi joacă muza într-o nouă dramă, Cu grația-i pe muchie de vis, Își fâlfâie rugina lângă vamă, Pe drumul dintre iad și paradis.   Pe drumul dintre iad și paradis Sunt stoarse diminețile de sevă, Iar
citește mai mult

3/5 (1) Statui de visători, sculptate-n lut, Iubirea ne insuflă zilnic viață, Pe-o pistă scufundată-n absolut – O destinație ascunsă-n ceață.   Marionete triste, fără sfori, Ne-nghesuim pe scena în ruină. Doar dragostea ne umple de candori, Când nu e înecată în rășină.   La poarta nemuririi facem sluj, Dar timpul ne-a postat pe coji de nucă. Lucrăm în Timișoara,
citește mai mult

3/5 (2) De m-ai iubi, tăcut sau în cuvinte, N-ar mai conta, nu am nimic să-ți spun, Decât aceleași tandre jurăminte Rostite-n van, baloane de săpun.   De m-ai iubi, ai rătăci cu mine Pe-un câmp de maci, desculț, deși n-ai ști: Acordurile dulci de violine Sunt clipe ce se-alintă, calde, vii.   Și, fremătând, nu ai simți cum timpul
citește mai mult

Într-o lume imperfectă, suntem jalnici manechini, Îmbrăcați la repezeală într-o haină grea de spini. Cocoțați, ades, pe-un soclu de penibile visări, Ne alegem doar cu prafu-n repetabile-amânări.   Fire de nisip răzlețe de pe coama unui val, Eșuăm pe-un țărm de temeri, lângă Marele Final. Șubreziți de anotimpuri cu îngheț total la sol, Uneori plonjăm scolastic din zăpadă în nămol.
citește mai mult

3/5 (1) Nu-ți cer să mai rămâi, deși aș vrea Să văd, cu ochii mei de peruzea, Cum zorii se revarsă peste noi Ca altădat`, cu soare sau cu ploi. Ieri mă făceai să râd sau chiar să plâng, Cu al tău zâmbet de copil nătâng, Când pașii tăi cu sunet cristalin Se depărtau sau iar păreau că vin.  
citește mai mult

M-am agățat cu gândul de-un colț de infinit, Sub genele tăcerii, aproape-am adormit. Trecutu-mi suflă-n ceafă – un pașnic alizeu, Pe roata amăgirii am mai rămas doar eu.   Încet se estompează și ultimele veri, Sculptate-n nemurire-s minutele de ieri. Năvalnica pornire îmi dă, acută, ghes Să fug de remușcare, secunde noi să țes. Din brațele mâhnirii m-am smuls, acuma
citește mai mult