ianuarie 24, 2018 în Fără categorie
Cu deosebită bucurie aduc în atenția cititorilor și colegilor de breaslă o dublă manifestare literară . În data de 17 feb 2018, la Restaurantul Mara (Aleea Primo Nebiolo, nr 1, București), cu ocazia împlinirii unui an de la apariția primului volum ce a văzut tiparul la editura Izvorul Cuvântului, editorul și poetul Florin Căprar, așa cum ne-a obișnuit, promite ca
citește mai mult
ianuarie 8, 2018 în Fără categorie
4/5 (1) Plouă febril a tine, a spaimă și a gol Cu zeii toți de humă prelinși pe anii mei Aud cum urlă timpul mărșăluind domol Și cum desface ora-n secunde fară chei E-o geană de zăpadă sub cetină în gând Și cerbii tăi mă poartă pe crupă maiestuos Orice pretext mi-e cântec și te întreb plângând: Ai mai
citește mai mult
noiembrie 20, 2017 în Fără categorie
Tu , iartă-mă, suflet al meu Dospit în furtună Uitat mai mereu! Tu, iartă-mă, minte a mea Lăsată-n răscruce Când inima-i grea! Tu, plângi peste valuri de dor În miez de speranță Brândușă-n pridvor! Mă uită în slova din ceas Tu, lupul meu tânăr În muguri rămas! Și lanul de frig peste noi Să-și cearnă lăstarii Și taina din ploi
citește mai mult
octombrie 10, 2017 în Poezie
3/5 (1) Dacă trupul ți-a fost cu nesaț mângâiat De acel care-apoi te-a iubit și uitat Dacă arzi și acum amintindu-ți de el De suspini și tresari azi, mereu și la fel Dacă ochii-ți privesc către zare cătând Aripi slobode-n zări sau vânare de vânt Dacă-ncet îți ridici capul leneș spre cer Și te cerți cu himere și
citește mai mult
septembrie 23, 2017 în Fără categorie
Cu genele de iarbă și-așteptare Cu ochii de trifoi topit pe geam Îmi amintesc de mine în vâltoare Cum ierni tocmite aspru, răscoleam Cu neștiută verde nemurire În carnea noastră despicând poteci Îmi amintesc de mine cu uimire Cum dogoram sub pași de lespezi reci Cu umblet de stafie fără teamă Din lacrimi deschizând ferestre larg Îmi amintesc
citește mai mult
iulie 27, 2017 în Fără categorie
Eu nu m-am întâlnit niciodată cu bărbatul de care-mi sprijin speranțele Dar am lăsat mereu lampa aprinsă în casa sufletului. Deși adesea cobor în mine ca-ntr-un pahar de vin negru, Niciodată nu sunt atât de ametită de cețurile inimii Încât să mă lepăd de el. Nu știai –îmi spun- că din nuci verzi și silabe orfane, Tot se pot
citește mai mult
iunie 8, 2017 în Poezie
4/5 (2) Cu câte stoluri mă îmbraci spre seară? Și câte drumuri ni se scurg sub pași? A câtă oară măștile le lași, Să cadă obosite bunăoară, Mânjite, de mult praf și de furtună, De întristrarea unui plans păgân Ascuns în macul roșu de sub sân? Cam câte gânduri tac fără să spună, Dacă ești tu speriat sau eu nebună?
citește mai mult
mai 7, 2017 în Fără categorie, Poezie
3/5 (2) Iar am uitat de mine și-am stins în ramuri luna, Iar îmi cuprinde ochiul dojana rătăcirii. În carne-mi simt păcatul și pare că-i totuna, De vine sau de pleacă primejdia iubirii. Mă strigă-n cruci uitate, amară amintire, Mă troienesc fuioare și nechezat de iarbă. Nu fuga ta absurdă respiră a uimire, Ci viscolul din mine și clipa mea
citește mai mult
Comentarii recente